Am aflat deja câteva lucruri despre diferitele tipuri de contaminare la care sunt expuse animalele noastre de companie. Deoarece speranța de viață a pisicilor și câinilor este redusă semnificativ fata de cea a oamenilor, ne putem imagina aceste contaminări ca și cum ar fi fost accelerate. Procesele de îmbolnăvire sau îmbătrânire apar mult mai repede în corpul câinelui sau al pisicii. În principiu, distingem două forme de toxine. O formă este creată în interiorul corpului în metabolism, cealaltă suprasolicită organismul din exterior ca o otravă pentru mediu. Din păcate, nu face parte din procedura standard de medicină școlară, "a dovedi" că otrăvurile de mediu sunt cauzele, sau cel puțin nu sunt luate în considerare. Este adevărat că prin intermediul analizei părului, sângelui, urinei și salivei este posibil să se demonstreze prezența metalelor grele precum plumbul, arsenicul, taliul și mercurul, dar aceste valori sunt indicative doar într-o măsură limitată. De exemplu, nu mercurul care poate fi găsit în păr este responsabil pentru efectele toxice, ci mai degrabă mercurul care rămâne în organe. În cazul otrăvirii identice cu mercur , un individ poate prezenta valori ridicate ale metalului și poate fi relativ sănătos, un alt individ poate prezenta valori mai mici și poate fi grav bolnav. Depinde de cât este capabil corpul să elimine metalele grele. Unele pisici și unii câini par să tolereze bine până la zece vaccinări pe an, altii prezintă reacții puternice după prima sau a doua vaccinare. Intoxicațiile furioase nu fac nici măcar știri, din punct de vedere mediatic. Ici și colo apare un scandal, dar dintr-un motiv sau altul nimănui nu pare să-i pese. Evident, oamenii deja s-au resemnat la ideea de a fi otrăviți pe zi ce trece. Afirmația „NU AVEM CE FACE” demonstrează această resemnare. Deja în urmă cu 30 de ani, OMS a constatat că 80% din toate bolile cronice sunt legate de otrăvurile de mediu. Acum există o serie întreagă de procese diferite de chelare ( indepartarea metalelor grele din organism). Este greu de spus care este cea mai bună metodă. Decizia cu privire la ce metodă ar trebui să se foloseasca și pentru care pacient, depinde de câțiva factori diferiți. Costurile joacă, de asemenea, un rol important la animalele de companie, atat pentru procesele de chelare, cat și pentru terapiile de detoxifiere însoțitoare. În plus, fiecare caz este diferit. Rareori, pe baza analizei substanțelor vitale, se pregătește o detoxifiere personalizată, mai ales în cazul bolilor care durează de ani de zile. O simplă detoxifiere cu spirulină, chlorella, sirop de capră sau plante detoxifiante este de obicei suficientă. Cele mai frecvente și mai cunoscute procese de chelare sunt descrise mai jos. Lista nu este desigur completă. Sunt enumerate și practici care, din câte știu, au fost aplicate până acum doar la oameni. Doar urmarirea metodelor duce la o detoxifiere eficientă. În acest sens, ar fi necesar să se efectueze mai multe cercetări asupra animalelor.* Detoxifiere cu substanțe naturale cum ar fi alga spirulina, chlorella, alga Klamath, diferite ierburi (coriandru), acizi grasi omega 3 (ulei de peste sau ulei de alge) si propolis
* Detoxifiere cu substanțe ale corpului (postul)
* Detoxifiere cu sirop de colostru capră
* Detoxifiere cu Zeolit Clinoptilolit, linie Panaceo (metoda homeopată)
* Detoxifiere cu substanțe care formează agenți chelatori precum DMPS, DMSA și Pro Glutation
