Cavitatea bucala
Scris: 23 Noi 2020, 20:19
Cavitatea bucala reprezinta primul segment al tubului digestiv fiind cunoscuta si sub denumirea de gura.
Rolul cavitatii bucale este de prindere a alimentelor ( prehensiune), de zdrobire a componentelor dure, de amestecare a alimentelor cu saliva ( insalivarea), de formare a bolului alimentar si deglutire a acestuia ( inghititrea). Un rol esential este realizat in gura prin simtul gustului, fenomen indeplinit de catre receptorii sistemului gustativ, formatiuni care sunt diseminate in mod deosebit pe limba.
Scheletul osos al cavitatii bucale este alcatuit din:
- doua maxile cu apofizele ( parte proeminentă a unui os) lor palatine
- osul incisiv
- palatinul ( cerul gurii)
- mandibula.
Rezulta faptul ca gura este situata in etajul inferior al fetei, sub cavitatea nazala; comunica anterior (oral) cu mediul exterior, iar posterior (aboral) cu faringele. Orificiul bucal anterior este delimitat de cele doua pliuri musculo-cutanate denumite buze.
Buzele sunt in numar de doua: superioara si inferioara, reunite lateral prin comisuri (unghiurile buzelor), Fiecarei buze i se descrie o fata externa, o fata interna sau bucala, baza si marginea laterala. Fata externa este acoperita cu piele foarte fina si aderenta la tesutul plasat dedesubt. Pielea prezinta peri fini si fire de peri mai lungi si grosi care au un rol important tactil. Fata interna este captusita cu mucoasa, in structura careia sunt diseminati acini glandulari salivari. Marginile libere sunt netede. Marginile fixe se confunda cu regiunile invecinate. Mucoasa ce acopera baza buzelor se continua cu mucoasa gingiilor delimitand santurile gingivo-labiale superior si inferior.
Rolul buzelor este cu totul particular la animale fata de complexul rol pe care il au la om; astfel ca la carnivore rolul acestora este redus. Carnivorele fac prehensiunea alimentelor direct cu dinții, iar lichidele sunt preluate cu ajutorul limbii.
Obrajii formează pereții laterali ai cavității bucale. Este de menționat faptul ca în structurile anatomice ale pereților laterali ai cavității bucale se găsesc mușchii buccinatori având un important rol în procesul masticație, prin contracția lor contribuind la menținerea între tablele dentare a alimentelor ingerate.
Obrajilor li se delimitează doua subregiuni, astfel:
- subregiunea obrajilor propriu-ziși, cu baza anatomica formata de porțiunile bucale-penate ale mușchilor buccinatori
- subregiunea maseterina situata aboral avand ca baza mușchii maseteri.
Fata externa a obrajilor este acoperita de piale, prezentând particularități în funcție de specie și rasa animala. Obrajii sunt captusiti de mucoasa, continuarea mucoasei buzelor. În structura lor se găsesc glande salivare, împrăștiate sau grupate. La carnivore glandele molare superioare sunt grupate într-o forma globuloasa, numita glanda zigomatica.
Mușchii obrazului
1. Mușchiul buccinator este compus din doua portiuni: bucala și molară.
Rolul lor este complex. Pe lângă faptul ca participa la formarea peretelui lateral al cavității bucale (obrazul), prin contracția sa împing alimentele din spațiul jugal spre tabla dentara. Mușchiul buccinator facilitează sorbire lichidelor și intervine, de asemenea, în actul suptului.
2. Mușchiul master este un mușchi foarte puternic.
Rol: Puternic ridicator al mandibulei și ușor propulsor al acesteia în timpul actului de masticație.
Bolta palatina, după cum ii arata denumirea, reprezinta plafonul cavității bucale. Din punct de vedere anatomic este împărțită în doua segmente, astfel: palatur dur și palatul moale denumit și val palatin.
Palatul dur are baza osoasă formata din apofizele palatine ale osului incisiv și apofizele palatine ale maxilelor. Pe fata sa bucala este acoperit de mucoasa bucala foarte îngroșata, prezentând cute transversale numite creste palatine. Are un rol important servind drept perete rezistent în timpul masticației și baza de sprijin a limbii, în timpul actului fiziologic al deglutiție.
Palatul moale, numit și val palatin sau stafilin, asa cum ii arata și denumirea este o formațiune moale, mobila și contractiva. Rolul valului palatin rezulta din poziția sa, acesta luând aspectul de perete despărțitor între cavitatea bucala și faringe. Astfel, în timpul actului respirator, valul palatin vine în raport cu baza limbii dirijand curentul de aer dinspre fosele nazale (nări) spre laringe și invers. De asemenea, în timpul deglutiție, valul palatin ridicându-se, facilitează progresia bolului alimentar dinspre cavitatea bucala spre faringe și esofag.
Limba este un organ musculos impar situat în cavitatea bucala, fiind axat pe planul median. Limba ocupa spațiul dintre arcadele dentare, situație în care atunci când gura este închisa, spațiul bucal devine virtual.
Forma și dimensiunile limbii sunt diferite în funcție de specia de animale. Cu toate acestea, indiferent de specie, limbii i se descriu o baza, un corp și un vârf.
Baza limbii este componenta cea mai groasa fiind fixata pe bazihioid. În funcție de prezenta sau lipsa apofizei linguale a bazihioidului, precum și de lungimea acestei formațiuni, limbii ii este permisa o mobilitate mai redusa sau mai mare. În cazul carnivorelor apofiza linguala a hioidului lipsește sau e reprezentata de un redus tubercul, fapt ce ii permite limbii o mobilitate mare.
Corpul limbii este reprezentat de porțiunea mijlocie a acestui organ având o forma prismatica cu baza situata dorsal, în raport cu palatul dur al cavității bucale.
Vârful limbii reprezinta porțiunea libera și mobila a acesteia.
Rolul limbii
Limba are multiple roluri:
* amesteca alimentele din cavitatea bucala asigurând insalvarea acestora
* menține alimentele între tablele dentare in timpul masticatiei
* la câine și pisica, limba luând forma de linguriță ajuta la introducerea lichidelor în cavitatea bucala
* în actul deglutiție, limba are rolul de a împinge bolul alimentar spre orificiul buco-faringian
* prin unele structuri specifice (muguri gustativi) existente în mucoasa ce acoperă limba, acestui organ ii revine și funcția de sediul al receptorilor pentru simțul gustului și al temperaturii alimentelor, sau a altor corpuri introduse în cavitatea bucala.
* un rol particular al limbii este conferit de actul linsului, atât în scopul ingurgitarii unor alimente, cât și în realizarea toaletei corporale a nou-născutului la animale si a toaletei personale, îndeosebi la câine și pisica.
* la tineret, in timpul suptului limba are rol compresiv asupra mamelonului mamar
* se poate aminti aici și actul comportamental al linsului ca manifestare a afecțiunii fata de partener, proprietar sau îngrijitor.
PARTICULARITĂȚI ALE CAVITĂȚII BUCALE LA CAINE
La câine, cavitatea bucala are dimensiuni variabile în funcție de rasă. Deschiderea orala este foarte larga, astfel ca evidențierea faringelui se efectuează cu ușurință. Mucoasa bucala adesea este pigmentata pe fata interna a buzelor, a obrajilor și pe bolta palatina, dar pigmentul lipsește pe limba. Buzele au o mare varietate de forma, în funcție de rasă. Obrajii au particularități dependente de rasă, ca dealtfel și celelalte componente ale pereților cavității bucale referindu-se la lungimea lor.Suprafață epidemica a buzei superioare are o forma triunghiulara fiind denumita și trufa., formațiune ce inconjoara dorsal narinele.
Bolta palatina, îngustă în partea sa anterioara, se lărgește în sens aboral și este căptușit de o mucoasa cu întinse zone pigmentate. Crestele palatine sunt bine dezvoltate descriind acolade de o parte și de alta a rafeului median. Palatul moale este lung de 3-6 cm și dispus aproape orizontal. La marginea libera prezintă o redusa lueta. Stâlpii anteriori și posteriori ai valului palatin sunt bine dezvoltați. Între aceste cute mucoase se găsește o infundatura in care este situata amigdala, care are o forma alungita și este de culoare roz.
Limba la câine este foarte mobila și poate fi mult scoasa în afara cavității bucale. În ce privește forma limbii este remarcabila lățimea mare a porțiunii libere cât și a vârfului limbii, care este de forma semilunara. Segmentul oral al limbii este subtire, ceea ce permite imprimarea diferitelor forme ( ex. jgheab, de linguriță).
