BarfDiet

Criza de epilepsie reprezinta aparitia tranzitorie a unor simptome, ca urmare a unei activitati neuronale anormale, excesive sau sincrone la nivelul creierului, care se poate manifesta in diferite moduri si poate fi cauzata de o varietate de factori.

Epilepsia este definita ca o boala a creierului caracterizata de o predispozitie de durata in a genera crize epileptice. Aceste termen de "epilepsie" este in mod practic utilizat in cazul in care apar doua sau mai multe crize epileptice neprovocate un interval de 24 de ore.

Termenul de epilepsie idiopatica a fost propus sa fie utilizat in cazul in care nu se cunosc cauzele care stau la baza aparitiei acesteia.
Termenul de epilepsie genetica a fost prin urmare introdus ca o trimitere la epilepsia ce apare ca rezultat al unui defect genetic (sau mai multe) cunoscut si in care crizele epileptice sunt principalele semne ale bolii. In general, in cazul epilepsiei genetice debutul este dependent de varsta animalului si nu se identifica leziuni structurale ale creierului sau alte deficite neurologice.

In primul rand medicii trebuie sa determine daca, cainele are cu adevarat crize de epilepsie. Un istoric detaliat si precis este baza investigatiilor in cazul unui pacient cu crize. Proprietarul animalului in cauza ar trebui sa completeze un chestionar standardizat de aceasta patologie si de asemenea sa furnizeze inregistrari video pe cat posibil.

O examinare clinica si neurologica completa poate ajuta la identificarea anomaliilor care ne pot sugera un anumit proces patologic, incluzand anomalii la nivelul sistemului cardiovascular la caini cu sincopa (incetare subită momentană sau definitivă a funcției inimii, cu întreruperea respirației și pierderea sensibilității și a mișcărilor voluntare) si semne ale unei boli la nivel neuromuscular, disfunctii vestibulare (tulburari ale primei cavitati a urechii interne) sau cerebrale.

Tulburarile motorii paroxistice se refera la contractii involuntare, bruste, anormale ale unor grupe de musculatura scheletica care se repeta periodic. Absenta altor semne clinice in timpul episoadelor, incluzand reactii neurovegetative, afectarea cunostintei si anomalii ale electroencefalogramei sustin diagosticul de tulburare paroxistica de miscare.


SIMPTOME

Crizele epileptice generalizate apar in mod normal in timpul somnului sau in stare de repaus, dureaza cel putin 5 minute si de regula sunt urmate de manifestari clinice anormale precum dezorientare, letargie, agitatie, foame, somn profund, sete, ataxie, deficit de proprioceptie ( gradul de constientizare a pozitiei corporale) si mai putin comportament agresiv si orbire.

Alterarea starii de constienta, implicarea musculaturii oro-faciale, reactiile neurovegetative si convulsiile din timpul ictusului sustin incadrarea episoadelor ca fiind crize epileptice. In timpul ictusului (in special in timpul fazei de criza epileptica generalizata) animalului nu i se poate atrage atentia si stapanul nu poate sa modifice cursul evenimentelor prin manipularea animalului.

In schimb, animalele cu tulburari paroxistice de miscare au tendinta de a incerca sa isi continue activitatea pe care o faceau inainte (ex: joaca), iar interventia stapanului poate modifica cursul acestui episod.

CAUZE

Dupa ce s-a stabilit ca aceste manifestari episodice reprezinta intr-adevar crize epileptice, urmatorul pas este acela de a determina cauza, deoarece aceasta are implicatii majore in ceea ce priveste alegerea tratamentului si prognosticul.
Atat afectiunile intra cat si cele extra craniene pot cauza crize.

CRIZE REACTIVE

Pot rezulta in urma tulburarilor de la nivelul sistemului metabolic (ex: hipoglicemie, sunturi portosistemice, modificari electrolitice) sau in urma unor intoxicatii (ex: carbamati, organofosfati, etilenglicol, plumb, metaldehide, stricnina).

Istoricul si tabloul clinic pot orienta clinicianul spre o anumita cauza, desi diagnosticarea unei anumite intoxicatii poate fi destul de dificila. Intr-un studiu recent, cele mai frecvente cauze ale crizelor reactive au fost intoxicatiile (39%, 37/96 din caini) si hipoglicemia (32%, 31/96 din caini).
Cainii cu intoxicatii au un risc de 2,7 ori mai mare de a prezenta status epilepticus la debutul crizei fata de cainii cu epilepsie idiopatica sau epilepsie structurala.

Tabloul clinic al cainilor cu tulburari metabolice si intoxicatii este variabil si depinde foarte mult de cauza care sta la baza acestora.

Intoxicatiile au de cele mai multe ori un debut acut (mai putin de 24 h) si semnele neurologice pot fi precedate sau acompaniate de cele gastrointestinale, cardiovasculare si fasciculatiile sunt in mod frecvent primele semne clinice recurente. Tulburarile clinice sistemice pot fi adeseori observate in cadrul examinarii fizice generale.

Examenul neurologic general poate pune in evidenta deficite consistente cu implicarea difuza, bilaterala si adesea simetrica a creierului.

CRIZE STRUCTURALE

Tulburarile structurale de la nivelul creierului care duc la crize epileptice, includ o gama larga de afectiuni precum cele vasculare, inflamatorii/infectioase, traumatice, anomalii, neoplazii si boli degenerative.

Examinarea neurologica poate pune in evidenta deficite neurologice asimetrice la cainii cu patologii cerebrale lateralizate. In cazul cainilor cu tulburari neurologice interictale este de 16,5 ori mai probabil sa aiba o leziune cerebrala structurala asimetrica si de 12,5 ori mai probabil sa aiba o leziune structurala cerebrala simetrica decat sa aiba epilepsie idiopatica.

O examinare neurologica interictala normal nu exclude complet epilepsia structurala sub forma de leziuni focale in anumite zone ale creierului, cum ar fi bulbul olfactiv, lobul frontal sau cel piriform ('zone silentioase clinic"), pot sa aiba ca rezultat crize de epilepsie fara nici un alt simptom neurologic.

Intr-un studiu efectuat asupra factorilor de risc care favorizeaza dezvoltarea de crize epileptice la cainii cu neoplazii intracraniene (tumoare a creierului), o criza epileptica a fost primul semn de afectiune intracraniana constatata de proprietari la 76% din caini. In cazul pacientilor cu neoplazii la nivelul lobului frontal, aparitia crizelor epileptice a fost mult mai probabila comparativ cu cei care aveau neoplazii in alte zone intracraniene.

De asemenea, intr-un studiu realizat pe caini cu crize epileptice asociate neoplaziilor intracraniene, 93% dintre acestia prezentau crize generalizate si doar 7% crize focale.

DIAGNOSTIC

Diagnosticul se face pe baza unui istoric de doua sau mai multe crize epileptice neprovocate, care au loc la cel putin 24 de ore distanta, varsta debutului crizei (intre 6 luni si 6 ani), lipsa modificarilor in cazul examenelor fizice si neurologice din perioada interictala (cu exceptia medicamentelor antiepileptice care au determinat tulburari neurologice si deficite neurologice postictus) si nici o modificare semnificativa in cazul testelor de sange de baza (MDB blood test) si a celor de urina.

Aceste teste de sange de baza includ:
- hemoleucograma completa
- profil biochimic seric - Na, K, Ca, Cl, ALT, AST, uree, creatinina, bilirubina totala, proteina totala, albumina, glucoza, colesterol, trigliceride, acizi biliari si/sau amoniac.
Analizele de urina includ greutatea specifica, proteina, glucoza, pH-ul si sedimentul urinar.

Alte teste. In cazul in care se suspicioneaza boli infectioase se pot face:
- teste serologice sau PCR
- dozarea vit B12 in caz de suspiciune de malabsorbtie
- calciu ionizat in caz de hipocalcemie
- testari pentru toxine specifice sau screening toxicologic prin spectometrie de masa cand este suspicionata expunerea la toxine
- cuantificarea aminoacizilor si a acizilor organici si determinarea glicozaminoglicanilor, oligozaharidelor, purinelor si pirimidinelor din ser
- lichid cerebrosinal sau urina cand sunt suspectate boli de metabolism innascute
- teste genetice cand sunt suspectate boli cu mautatii genetice cunoscute - epilepsie juvenila familiala benigna la rasa Lagotto Romagnolo sau epilepsie mioclonica progresiva la rasa teckel sarmos.

In plus se pot face radiografii ale toracelui si abdomenului atunci cand se suspicioneaza o boala neoplazica metastatica.
Examinarea fundului de ochi si masurarea noninvaziva a tensiunii arteriale ar trebui efectuate in cazul in care se suspicioneaza hipertensiunea.

Bazat pe informatiile expuse, recomandarea este aceea de a se realiza RMN-ul si analiza de rutina a lichidului cefalorahidian, dupa excluderea crizelor reactive in cazul cainilor cu:
- varsta debutul crizelor la mai putin de 6 luni si mai mult de 6 ani
- anormalitati neurologice in concordanta cu localizari intracraniale neuronale
- status epilepticus sau crize de tip cluster (acumulate)
- un diagnostic anterior, prezumtiv de EI (epilepsie idiopatica) si rezistenta la medicamente cu un singur medicament antiepileptic titrat la cea mai inalta doza tolerata.

TRATAMENT

Numarul medicamentelor anti-epileptice (MAE) autorizate pentru caini a crescut considerabil in ultimii ani.
Scopul ideal al terapiep cu MAE este de a echilibra abilitatea eliminarii crizelor de epilepsie si calitatea vietii animalului. Eradicarea crizelor la caini este general improbabila.

Scopurile mai realiste ar fi sa scada frecventa, severitatea si durata crizelor si numarul total al crizelor care apar intr-o perioada curta de timp, cu un numar cat mai mic de efecte adverse cauzate de MAE pentru a maximiza calitatea vietii cainelui si a stapanului.

Cand se recomanda tratamentul cu MAE pentru mentinere???. Clinicienii trebuie sa considere starea generala a animalului, stilu de viata al stapanului, limitarile financiare si confortul cu regim terapeutic propus.
Terapia individualizata este necesara pentru a alege un plan de tratament. Ca regula generala, medicii recomanda initierea unui tratament de lunga durata la cainii cu epilepsie idiopatica atunci cand oricare din urmatoarele criterii sunt prezente:
- perioada interictala mai mica sau egala cu 6 luni (2 sau mai multe crize epileptice intr-o perioada de 6 luni)
- status epilepticus sau cluster seizures (un grup de crize care se întâmplă mai des decât este obișnuit într-un anumit interval de timp)
- semnele postictale sunt considerate severe (agresiune, orbire) sau dureaza mai mult de 24 h
- frecventa crizelor si/sau durata lor creste si/sau severitatea acestora se deterioreaza de-a lungul a 3 perioade interictale.

SUCCESUL
La caini, managementul crizelor pe termen lung este considerat cel mai eficient cand terapia cu MAE este inceputa din timp pe parcursul bolii, mai ales la caini cu densitate mare de crize si la rase cunoscute sa sufere de forme severe de epilepsie.

Un numar total de peste 10 crize pe parcursul primelor 6 luni ale bolii par sa fie corelate cu nefericita situatie a Ciobanestilor australieni cu epilepsie idiopatica. De asemenea, exista dovezi recente ca densitatea crizelor este un factor de risc crucial. Raspunsul slab la tratamentul MAE este asociat cu cluster seizures (perioade de activitate crescută a convulsiilor, care are două sau mai multe convulsii într-o perioadă de 24 de ore) si cu pacientii masculi.

Datele epidemiologice recente sugereaza ca exista diferente in severitatea epilepiei intre indivizi si aceste diferente influenteaza raspunsul unui pacient la medicamente si rezultatul pe termen lung.

Diferentele legate de rasa in severitatea epilepsiei au fost descrise la caini, cu un curs clinic moderat pana la sever raportat la unele rase. Genetica poate afecta succesul tratamentului si poate explica de ce unele rase sunt mai predispuse la epilepsia rezistenta la medicamente.

Alegerea terapiei antiepileptice

Cand se alege un MAE pentru tratamentul epilepsiei la caini trebuie sa se tina cont de mai multi factori:
* factori specifici MAE - siguranta, tolerabilitate, efecte adverse, administrarea altor medicamente, frecventa de administrare
* factori legati de caine - tipul de criza, frecventa si cauzele crizelor, patologii subiacente cum ar fi problemele renale/hepatice/gastro-intestinale
* factori legati de proprietari - stilul de viata, puterea financiara.
In final, alegerea MAE este adesea selectata de la caz la caz.

Tratamentul primar

Pana de curand, tratamentul primat pentru cainii cu epilepsie s-a axat in principal pe fenobarbital (PB) si bromura de potasiu (KBr), din cauza istoriei lor indelungate, a disponibilitatii raspandite si a costului redus. CONSULTATI INTOTDEAUNA MEDICUL VETERINAR!!!!!!

In timp ce ambele medicamente sunt inca utilizate pe scara larg in practica veterinara, mai multe MAE noi aprobate pentru utilizare la oameni sunt, de asemenea, utilizate pentru gestionarea epilepsiei idiopatice la canine, in principal ca tratament suplimentar.
In plus, de la inceputul anului 2013, imepitoina a fost introdusa in majoritatea tarilor europene pentru gestionarea crizelor epileptice generalizate unic recurent la cainii cu epilepsie idiopatica.

Cativa factori au fost asociati cu o probabilitate mai crescuta de a obtine remiterea:
- sexul feminim
- castrarea
- nici o experienta anterioara de cluster seizures
- varsta mai inaintata la debutul convulsiilor.
Aceiasi 4 factori au fost asociati si cu o probabilitate crescuta de a obtine o reducere cu 50% sau mai mare a frecventei convulsiilor.