BarfDiet

Boala lui Aujeszky, sau pseudorabia este o boala infectioasa, care afecteaza mai multe specii de animale domestice si salbatice, cu evolutie acuta, caracterizate clinic fie prin semne de encefalomielita ( durere de cap, febra, "furnicaturi” in muschi sau articulatii, oboseala sau slabiciune) insotite de prurit intens ( cu exceptia porcului) si moarte, fie prin tulburari respiratorii la suine ( tineret si animale adulte) cu evolutie benigna.

Primele date despre existenta acestei boli dateaza de la inceputul secolului al XIX lea, cand in statul Ohio (SUA) crescatorii si clinicienii cunosteau o boala denumita "mad-itch" (prurit nebun). Descrierea ei ca o boala distincta a fost facuta de Aujeszky (1902) in Ungaria. In tara noastra prima semnalare ii apartine lui Riegler si Udrinsky.

Etiologie

Agentul care cauzeaza aceasta boala este virusul herpes 1 suin. Spectru de receptivitate la virusul bolii Aujeszky este foarte larg, fiind receptive un numar mare de specii de animale atat domestice, cat si salbatice. S-au dovedit mai sensibile la virus porcul, pisica, cainele, bovinele, ovinele si mai putin cabalinele. Dintre cele salbatice, infectia a fost descrisa la mistreti, ierbivore, carnivore, insectivore si la unele pasari. In transmiterea virusului un rol important il ocupa rozatoarele a caror urina contine mari cantitati de virus.

Eliminarea virusului se face prin excretii si secretii. Virusul se gaseste in cantitate mare in sange (viremie/ "prezența unui virus în sânge", in prima parte a bolii), apoi creier, limfonoduli, pulmon, dar si carne. Animalele trecute prin boala raman purtatoate si eliminatoare de virus pentru perioade de 4-6 luni. Unele animale ce hiberneaza (popandaul) conserv virusul in corpul lor. Pasarile salbatice de prada care consuma carne, organe contaminate, devin purtatoate si eliminatoare, putand disemina virusul la distanta. Elementele mediului ambiant contaminate, pot juca rol important in mentinerea si difuzare virusului.

Rezistenta virusului

Este variabila, in general, destul de mare. In organele contaminate, congelate isi pastreaza infectivitatea timp de 2-3 ani
- pe pamant, la temperaturi joase, rezista 5-6 saptamani
- pe furaje uscate pana la 45 de zile iarna si 10-20 de zile vara.

Virusul se conserva 4 luni la 4 grade C, 2 luni la 15 grade , 40 de zile a 25 grade si 10 zile la 37 grade. Temperatuta de 80 de grade C il distruge in 3 minute, iar la 100 grade C imediat. Pe suprafata obiectelor contaminate din adaposturi rezista 18-37 de zile. In carnea congelata rezista pana la 2 luni, nefiind afectat de procesul de maturare al carnii. Cu toate acestea s-au facut studii in care evidentiaza rezistenta virusului si pana la 6 luni de congelare in carne. Odata dezghetata carnea, virusul s-a reactivat. DE ACEEA , NOI PERSONAL, NU RECOMANDAM ADMINISTRAREA DE CARNE DE PORC FIE EA SI DUPA CONGELARE, NUMAI DACA E LUATA DIN SURSE SIGURE SI CONTROLATA CORESPUNZATOR.

Formolul 2% il distruge dupa 20 de minute, iar soda caustica 0,5% dupa un minut.

Epidemiologie

In conditiile naturale sunt receptive in ordinea descrescanda: porcul, cainele, pisica, taurinele, oaia, capra, calul, iar dintre animalele salbatice sobolanul,
mistretul, dihorul, vulpea. Animalele tinere sunt mai sensibile si fac forme mai grave. Sursele de infectie primara sunt reprezentate de animalele bolnave, convalescente si vindecate. La porc, eliminarea virusului se face prin secretii nazale, oculare, bronsice, genitale, prin lapte si urina.

Saliva devine virulenta numai daca se amesteca cu secretiile cailor respiratorii. Fecalele nu sunt virulente. O sursa importanta de infectie o reprezinta cadavrele, organele si alte produse ale porcilor bolnavi, convalescenti sau vindecati. La porcii care supravietuiesc infectiei, virusul poate persista timp indelungat in stare latenta in diferite tesuturi si sub influenta unor factori de agresiune sau in anumite conditii fiziologice (parturitie), se multiplica si se elimina in mediul eterior mentinand circulatia virusului.

Sursele de infectie pot constitui si porcii vaccinati, care venind in contact cu virusul salbatic nu vor prezenta semne clinice dar devin excretori potentiali de virus.

Pentru caini si pisici, principala sursa de infectie o constituie carnea si organele animalelor bolnave sau purtatoate de virus, CONSUMATE CRUDE.

Semne clinice

PERIOADA DE INCUBATIE ESTE DE 3-6 ZILE.

La caine, boala debuteaza cu abatere, inapetenta, apoi animalul devine nelinistit, anxios, latra fara motiv, prezinta hiperestezie cutanata (sensibilitate exagerata a pielii). Dupa 6-10 ore apare pruritul, care se intensifica progresiv, animalul se scarpina, isi musca locul unde prezinta mancarimi, mergand pana la automutilare. Unii caini manifesta accese de furie, ataca alte animale, dar nu omul. Se instaleaza apoi paraliziile, animalul intra in coma si moare de regula dupa 18-26 de ore. Au fost semnalate si forme atipice cum ar fi cea fulgeratoare si gastrointestinala.

La pisica, boala debuteaza brusc, cu abatere, inapetenta, mieunat plangator, apoi se constata salivatie abundenta, tulburari de deglutitie, modificarea vocii, iar in final afonie, accelerarea pulsului, dureri abdominale, vomismente, hiperestezie cutanata (mai accentuata in regiunea lombara si a cozii). La 30% din animale apare pruritul, localizat mai ales la cap si la gat. Animalelor li se maresc pupilele, devin inegale, devin foarte excitate, ba chiar agresive.
Durata bolii este de 12-24 de ore, moartea fiind precedata de pareze si paralizii. S-au semnalat si forme atipice, cu tulburari gastrointestinale, in care nu se produce prurit.


NU EXISTA TRATAMENT!!!!!!!! In cazul porcilor cu tulburari respiratorii, pentru a preintampina complicatiile bacteriene, se pot folosi antibioticele cu spectru larg, sulfamidele sau derivatii nitrofuranici.

In caz de aparitie a bolii la porcine, se declara boala oficial si se instituie crantina de gradul III. Animalele bolnave se izoleaza imediat si se trateaza sau se sacrifica si se dau in consum dupa sterilizare. Purceii sugari bolnavi se ucid. Cadavrele si deseurile de la sacrificare se distrug sau se prelucreaza in fainuri furajere (pot fi si sub forma de fainuri animale in boabe), se introduc restrictii privind circulatia, miscarile de animale, se ucid cainii si pisicile din unitate, se fac dezinfectii curente si deratizari repetate. Animalele sanatoase din loturile contaminate, ca si cele amenintate de contaminare se vaccineaza de necesitate.