Absorbtia
Scris: 06 Dec 2020, 17:05
Substanțele nutritive din hrana sunt transformate în produsi cu molecule mici, care pătrund in mediul intern al organismului prin procesul de absorbție. Absorbția diferitelor substanțe difera de la un segment digestiv la altul, fiind influențată de factori diverși.
În cavitatea bucala și în esofag absorbția este minimala. În stomac se absorb într-o anumita masura: apa, corurile, alcoolul metilic și etilic, acidul cianhidric, unele medicamente ( aspirina), glucoza.
Intestinul subțire reprezinta organul principal al absorbției digestive, suprafață absorbativa a acestuia creste foarte mult datorita valvulelor convivente, vilozitatilor si microvilozitatilor intestinale care formează platoul striat al enterocitului.
Intestinul gros are o capacitate de absorbție diferita în funcție de specie, la carnivore fiind de mica importanta. În acest segment predomina absorbția apei iar în rect se pot absorbi acizi aminti, saruri sau zaharuri simple.
Absorbția glucozei se face prin mecanismul de co-transport cu sodiu, care presupune menținerea unei concentrații ridicate a sodiului în lumenul intestinal și a unei concentrații reduse a acestuia în enterocit (intestin).
Absorbția produsilor finali de digestie a proteinelor. La absorbția aminoacizilor liberi, participa un mecanism de sodiu co-transport, cu cel al glucozei, fata de care diferența este data de proteina transportoare. (proteine de co-transport diferite pentru aminoacizi bazici, neutri).
Absorbția electroliților (substanță care se poate descompune sub influența unui curent electric). În absorbția sodiului, se cunosc cel puțin 3 mecanisme:
- diviziunea simpla, mecanismul de sodiu co-transport
- traversarea directa necuplata a sodiului prin membrana apicala (membrana care este situata la vârful, la extremitatea unui organ).
Clorul se absoarbe din lumenul intestinal prin mecanismul de absorbție al sodiului.
Potasiul se absoarbe din lumenul intestinal numai printr-un mecanism de difuziune pasiva, pe cale paracelulara (lângă celula).
Absorbția apei se realizează predominant în intestin. Trecerea apei din lume ul intestinal în mucoasa intestinală, se face pe cale paracelulara sau transcelulara. Mucoasa intestinala permite trecerea libera și bidirecționala a apei.
Absorbția lipidelor se face prin membrana apicala a intestinului, printr-un mecanism incomplet cunoscut. Lipidele absorbite sunt "împachetate" în chilomicroni, iar după traversarea membranei apicale sunt preluate de către "molecule--cărăuș", unde sunt esterificate formând trigliceride și fosfolipide.
O parte din apa si electrolitii din lumenul intestinal, provin din secrețiile pancreasului, ficatului și ale altor organe glandulare (care au aspectul sau constituția unei glande), iar o alta parte provine din secreția directa a tractului gastrointestinal. Substanțele nutritive din spatiile laterale pătrund în capilare, prin difuziune (pătrunderea moleculelor unui corp în masa altui corp cu care vin în contact).
În cavitatea bucala și în esofag absorbția este minimala. În stomac se absorb într-o anumita masura: apa, corurile, alcoolul metilic și etilic, acidul cianhidric, unele medicamente ( aspirina), glucoza.
Intestinul subțire reprezinta organul principal al absorbției digestive, suprafață absorbativa a acestuia creste foarte mult datorita valvulelor convivente, vilozitatilor si microvilozitatilor intestinale care formează platoul striat al enterocitului.
Intestinul gros are o capacitate de absorbție diferita în funcție de specie, la carnivore fiind de mica importanta. În acest segment predomina absorbția apei iar în rect se pot absorbi acizi aminti, saruri sau zaharuri simple.
Absorbția glucozei se face prin mecanismul de co-transport cu sodiu, care presupune menținerea unei concentrații ridicate a sodiului în lumenul intestinal și a unei concentrații reduse a acestuia în enterocit (intestin).
Absorbția produsilor finali de digestie a proteinelor. La absorbția aminoacizilor liberi, participa un mecanism de sodiu co-transport, cu cel al glucozei, fata de care diferența este data de proteina transportoare. (proteine de co-transport diferite pentru aminoacizi bazici, neutri).
Absorbția electroliților (substanță care se poate descompune sub influența unui curent electric). În absorbția sodiului, se cunosc cel puțin 3 mecanisme:
- diviziunea simpla, mecanismul de sodiu co-transport
- traversarea directa necuplata a sodiului prin membrana apicala (membrana care este situata la vârful, la extremitatea unui organ).
Clorul se absoarbe din lumenul intestinal prin mecanismul de absorbție al sodiului.
Potasiul se absoarbe din lumenul intestinal numai printr-un mecanism de difuziune pasiva, pe cale paracelulara (lângă celula).
Absorbția apei se realizează predominant în intestin. Trecerea apei din lume ul intestinal în mucoasa intestinală, se face pe cale paracelulara sau transcelulara. Mucoasa intestinala permite trecerea libera și bidirecționala a apei.
Absorbția lipidelor se face prin membrana apicala a intestinului, printr-un mecanism incomplet cunoscut. Lipidele absorbite sunt "împachetate" în chilomicroni, iar după traversarea membranei apicale sunt preluate de către "molecule--cărăuș", unde sunt esterificate formând trigliceride și fosfolipide.
O parte din apa si electrolitii din lumenul intestinal, provin din secrețiile pancreasului, ficatului și ale altor organe glandulare (care au aspectul sau constituția unei glande), iar o alta parte provine din secreția directa a tractului gastrointestinal. Substanțele nutritive din spatiile laterale pătrund în capilare, prin difuziune (pătrunderea moleculelor unui corp în masa altui corp cu care vin în contact).