BarfDiet

Traheobronsita infecțioasă canina, denumita și Tusea de canisa, este o boala infectocontagioasa, specifica câinelui, caracterizata clinic prin accese de tuse, datorită unei traheobronsite.

Boala a fost identificata, ca forma respiratorie, de Prier, in 1956, a cărei cauza a fost stabilita de diverși cercetători. Boala este produsa de acțiunea patogena a mai multor microorganisme, care pot interveni singure sau în asociație. Din căile respiratorii anterioare ale câinilor bolnavi, cel mai frecvent, s-au izolat Bordetella bronchiseptica, considerat agentul cauzat principal, virusul parainfluentei canine tip 2, adenovirus tip 2 și virusul bolii lui Carrè.

În mod natural sunt receptivi câinii de toate vârstele și rasele, boala fiind mai frecventa la cățeii de 2-3 luni, care fac și formele cele mai grave. Boala apare cel mai adesea după regrupare câinilor de diverse origini (aducerea unui nou câine) și menținerea lor în condiții care ușurează transmiterea agenților infecției.
Sursele de infecție sunt reprezentate în primul rand de animalele bolnave și cele trecute prin boala, care elimina agenții patogeni în mediul înconjurător, îndeosebi prin secrețiile nazale, oculare și prin expectoralele bronsice emise cu ocazia tușei.

Contaminarea se realizează, cel mai direct, pe cale respiratorie, digestiva și transplacentara. Boala reapare sau prezintă o accentuare toamna, când umiditatea este crescuta și dispare în perioadele uscate. Factorii favorizanți (intarcare, transporturile, regrupare într-un mediu nou, curenții de aer, umiditatea, frigul) pot agrava evoluția bolii.

Perioada de incubație este de 3- 10 zile iar boala se prezintă obișnuit sub doua forme distincte:
1. TRAHEOBRONSITA (forma clasica) este forma cea mai răspândită în crescătorii de câini. Semnul clinic principal este tusea, care la început se exprima numai dacă animalul este e citat sau la palparea trahee. Apetitul și starea generala rămân nemodificate. Treptat, tusea devine frecventa, puternica, uscata, răgușita, dureroasa și uneori semne de sufocare.
La ascultația cavității toracice nu se aud decât sunete bronsice.
În formele ușoare, simptomele dispar în 4-5 zile, iar în formele grave, tusea poate persista timp de 2-3 săptămâni și animalele se vindeca fără sechele. Unele animale pot prezenta conjunctivita, rinita, amigdalita și faringita. Uneori boala se manifesta numai prin semne discrete de rinita.

2. FORMA COMPLICATA, caracterizata prin afectarea țesutului pulmonar. Se întâlnește la cățeii foarte tineri, precum și la animalele adulte imunosopresate sau suferind de o boala intercurenta. Animalele prezintă hipertermie, abatere, anorexie, respirații grele, frecvent semne de bronhopneumonie. Mortalitatea în aceasta forma poate atinge 20%.

Tratament. In formele obișnuite de evoluție a bolii nu se impune utilizarea medicamentelor. Dacă tusea este perdita, se vor folosi antitusive, pana ce aceasta devine productiva. Anitbioterapia pe cale bucala sau pe alte cai, da rezultate slabe și se recomanda doar în cazul apariției complicațiilor. Se pot utiliza atunci: ampicilina, amoxycilina, eritromicina ( DATE NUMAI DE CĂTRE MEDICUL VETERINAR).
În schimb aerosolterapia furnizează rezultate incontestabil superioare, ce poate contine kanamicina, gentamicina sau polymixin B, fiind antibioticele cele mai eficace vis-a vis de B bronchiseptica și având un rol local prelungit.
Se poate utiliza cu serul omolog (fata de principalii agenți cauzanti), administrat o singura data, în primele doua zile de boala.

Vaccinare. Pot fi utilizate vaccinuri bacteriene sau virale fata de principalii agenți etiologic, administrate intranasal sau prin alte cai, mono sau bivalente:
- parainfluenta + Bordetella, inactivat
- Canigen TC- virusul PI și Bordetella
- Intratrac - Bordetella + parainfluenta, atenuat.

!!!!!!În caz de apariție a bolii, animalele bolnave se izolează se tratează, dacă este cazul și li se vor asigura condiții de igiena și creștere adecvate, iar cele sănătoase se poate aplica vaccinarea.