BarfDiet

CAND MICTIUNEA DEVINE O TORTURA - Inflamatia vezicii urinare (cistita)

Bolile cronice ale tractului urinar, precum și bolile renale sunt patologii care apar din ce în ce mai frecvent în clinicile veterinare. Aproximativ 30% din cazurile clinice sunt înregistrate cu aceste patologii.
Știința încă nu știe cu siguranță cum se dezvoltă această boală la animale. Se presupune că inițial există o inflamație a vezicii urinare rezultată dintr-o interacțiune a impulsurilor nervoase și deteriorarea stratului de glicozaminoglican, care acoperă pereții vezicii urinare și ai tractului urinar. Nervii sunt stimulați de diferite impulsuri, cum ar fi stresul, urina puternic concentrata sau calculi (pietre), iar neurotransmițătorii sunt eliberați prin creier si declanșează inflamația și durerea vezicii urinare. Stratul de glicozaminoglican este deteriorat, bucăți de proteine ​​se detașează de peretele vezicii urinare, care la rândul său duc la ocluzie. Această inflamație a vezicii urinare este denumită idiopatică, ceea ce înseamnă că, cauzele sunt necunoscute.

Mai intai apar formațiile cristaline care afectează peretele vezicii urinare și contribuie în acest fel la evoluția ulterioară a bolii. Și această formație de cristal este cu siguranță principala cauză a inflamației vezicii urinare care apare atât de des și care, desigur, poate fi întărită prin stres și modificări ale mucoasei peretelui vezicii urinare legate de acestea. Datorită lipsei de terapii alternative, antibioticele sunt întotdeauna prescrise în medicina alopată, chiar dacă inflamația în majoritatea cazurilor nu este de natură bacteriană. Acesta este și motivul pentru care majoritatea acestor inflamații ale vezicii urinare nu reacționează la antibiotice nici pe termen scurt. În acest fel, obținem ca membranele mucoase sa fie perturbate în compoziția lor bacteriană și, prin urmare, crește chiar predispoziția la infecții. În consecință, administrarea de antibiotice chiar în faza inițială a acestei boli nu este o decizie prea inteleapta.

Aceste inflamații ale vezicii urinare sunt un exemplu al modului în care în medicina alopată au fost căutate bacteriile responsabile iar alte cauze posibile, nici măcar nu au fost luate în considerare. Trebuie să găsim o cauza, nu??? . Virusurile sunt deja suspectate; poate că un cercetător va putea găsi un fragment de genă și va dezvolta un vaccin. Este cu siguranță o afacere foarte profitabilă, la urma urmei există un număr mare de animale care suferă de această patologie.

Formarea de cristale și pietre în vezică este expresia unui metabolism general al oboselii și, prin urmare, este o problemă care apare din obiceiurile noastre. Multe dintre aceste formațiuni cristaline, datorate unei tulburări metabolice sunt considerate de către medicii alopati ca fiind inflamația primară a vezicii urinare și sunt tratate cu antibiotice și/sau alimente dietetice. Acesta din urmă o poate limita pe termen lung doar rareori o poate preveni. Tocmai alimentele dietetice care acidifică urina, la fel ca toate alimentele obișnuite dietetice, reprezintă o sarcină suplimentară enormă asupra metabolismului (ficat, rinichi) datorită ingredientelor lor slabe. Din acest motiv, acestea ar trebui să fie absolut interzise. Unii veterinari recomandă administrarea alimentelor acidifiante în urină doar ca leac și asta spune multe.

Antibioticele sunt injectate la o distanță din ce în ce mai apropiată, în majoritatea cazurilor se administrează remedii pentru acidificarea urinei, cum ar fi pasta de metionină. Cu toate acestea, urina poate deveni cu usurinta, prea acidă. Este un cerc vicios.

Aici vă prezentăm un caz, al unei pisici care a trebuit să treacă în totalitate prin „procedura obișnuită”.

"Avand in vedere situatia, pisica mea Obelix este acum foarte bine. De un an și jumătate îi oferim o dietă alimentară împotriva pietrelor urinare, o dată pe lună antibiotice timp de 10 zile si zilnic o mică doză de cortizon. De atunci nu mai are probleme și nici măcar cu cateterul vezical și tuburile de drenaj (după amputarea penisului pe care am facut-o de un an). După multe operații a trebuit să o facem. Verificările săptămânale ale urinei au detectat până acum foarte puține formațiuni cristaline sau nu au mai fost detectat deloc... "

!!!!!!!!!!Acesta este un preț prea mare de plătit. Există și alte soluții.
O pisică tratată conform medicinei alopate ajunge deseori astfel: după numeroase cateterizări ale vezicii urinare, pisicile trebuie într-adevăr operate. Pietrele formate sunt atât de mari încât nu mai pot trece prin uretra îngustă. Cel târziu după a treia intervenție chirurgicală, se formează cicatrici în peretele vezicii urinare, ceea ce face imposibilă o intervenție chirurgicală suplimentară. În cele din urmă, atât penisul, cât și osul penisului trebuie amputate, astfel încât urina umplută cu pietriș să nu mai trebuiască să treacă prin uretra îngustă ci să poată ieși direct.

Amputarea penisului, care trebuie evitată cu adevărat, nu este întotdeauna lipsită de complicații. Pot apărea incontinență, ocluzia deschiderii și infecții crescute, facilitând formarea de pietriș nou. Dorim ca toate acestea sa nu fie prezente in viata pisicilor noastre și bineînțeles a câinilor noștri, în care totuși problema nu apare atât de des.

Mâncarea uscată este, desigur, cea mai puțin adecvată dintre toate, în special pentru o pisică / câine predispus/a la astfel de probleme. Fără asta, am fi putut să evităm recăderile. În majoritatea cazurilor animalele, in special pisicile beau prea puțin, deci există o concentrare a urinei în vezică și, prin urmare, o schimbare a pH-ului. Acest lucru promovează formarea pietrelor și a nisipului.
Valoarea pH-ului la o pisică sănătoasă ar trebui să fie cuprinsă între 6,2 și 6,8 nemancat. Dacă valorile sunt mai mari, se pot forma calculi de struvit (amoniu, magneziu și fosfat), dacă sunt sub aceste valori apar calculi de oxalat (oxalat de calciu). În cazul calculilor cu struvită, urina este prea alcalină și trebuie acidulată, în cazul calculilor cu oxalat este prea acidă și trebuie neutralizată.

In caz de pietre vezicale (se aplică câinilor și pisicilor):
- fără spirulină, fără drojdie de bere (magneziul crește predispoziția pietrelor oxalate)
- fără tărâțe: și aceasta poate duce la o creștere a concentrației de acid oxalat
- fără alimente procesate gata preparate (boabe), pe cât posibil (mâncarea uscată nu este bună deloc in astfel de cazuri), fără cereale
- paste acidifiante numai în cazuri de urgență, niciodată ca soluție continuă
- fără produse anorganice de calciu, mai ales fără carbonat de calciu
- alimente: sfeclă roșie, spanac, brută, nuci, tărâțe de grâu conțin oxalat.

Calculi urinari la câini

La câini cunoaștem struviti, oxalati, cisteină, fosfat de calciu, urat de amoniu și foarte rar pietre de silicat. Aici nu vreau să intru în cauzele apariției tipurilor individuale. Important este că nu trebuie să ne limităm doar la tratarea simptomului, ci trebuie, de asemenea, să prevenim formarea recidivelor. Alături de insanatosirea de bază, detoxifiere și deacidificare, întregul metabolism ar trebui schimbat. Ca și în cazul pisicilor, măsurile de mai sus pot fi folosite și aici.

Cel mai important lucru este să previi. Dacă vă hrăniți pisica sau câinele în mod natural încă din prima zi și țineți animalul departe de toate alimentele preparate industrial (boabe), puteți preveni apariția acestor boli.

Din păcate, la unele rase cu probleme metabolice genetice, adică nu funcționează sau funcționează doar parțial, pietrele de acid uric apar în special la dalmați, dar și la bulldogi și alte rase. În acest caz, trebuie urmată o dietă săracă în purine (în special fără măruntaie). Atât hrănirea, cât și terapia însoțitoare trebuie adaptate la această particularitate metabolică.

De ce cainii/pisicile fac calculi de struvit?????

Această întrebare si-o pun în fiecare zi numerosi proprietarii ai acestor animale fără a primi in schimb niciun răspuns satisfăcător din partea veterinarilor. Practic, întrebările cu privire la alimentele potrivite pentru a menține animalele sănătoase sau despre care boli pot rezultă dintr-o dietă incorectă sunt privite cu rea intentie sau mai rau sunt trecute cu vederea. În loc să ofere răspunsuri, medicii veterinari recomandă mai întâi Whiskas, Pedigree și altele asemenea, apoi proprietarilor carora li s-au îmbolnăvit animalele din cauza unei diete neadecvate li se vinde alimente dietetice foarte scumpe. Această mâncare specială nu vine doar la un preț ridicat, dar este, de asemenea, de calitate slabă, ceea ce, aparent, nu numai că nimeni nu subliniază acest aspect, dar nici măcar nu deranjează pe careva. Dimpotrivă: la urma urmei, pisicile se îmbolnăvesc mai des și proprietarii lor trebuie să-i ducă la veterinar din ce in ce mai frecvent.

Se pare că mulți veterinari au încredere orbește în indicațiile industriei hranei pentru animale. Nu e de mirare de ce, din păcate, este adevărat că nu există spațiu în pregătirea veterinară pentru dieta specifică potrivită pentru rasa felină sau canina. Este adevărat că acesti profesioniștii începători învață să calculeze programele de hrănire în funcție de tabelele necesităților specifice, dar aceste tabele se bazează exclusiv pe indicațiile industriei furajelor.

Pentru o dietă sănătoasă pentru „puii de câine și pisică "medicul veterinar sfătuiește de la bun început să se dea exclusiv alimente ambalate, deoarece conțin " tot ceea ce au nevoie în faza de creștere". Aceasta poveste vine raspandita în fiecare zi miilor de proprietari de câini și pisici.
Tocmai propoziția "conține tot ceea ce câinele sau pisica are nevoie" este cea mai fatală minciună pe care o are industria hranei pentru animale si vor sa o credem. Conform opiniei oficiale a marilor industrii care produc hrană pentru animale și conform majoritatii veterinarilor, nevoile animalelor noastre de companie sunt limitate la una un anumit procent de proteine, grăsimi, materii prime și la un anumit numărul de unități internaționale de vitamine și minerale produse artificial.
Amestecând chimic totul în laborator, rezulta un produs industrial și artificial. Și astfel sărmanii noștri prieteni mănâncă acest amestec adulterat, insotit
de asemenea, de intensificatori de aromă în măsură abundentă. Totul este finalizat cu conservanți pentru a nu se deteriora.
Pentru fiecare vârstă, pentru fiecare rasă și pentru fiecare predispoziție există o variantă specială chiar dacă (deși cu variații minime de compoziție) sunt în principiu toate la fel.

Boabele sunt făcute în principal din cereale (pana la 80%). Restul este alcătuit din proteine ​​sărace „stimulate” de substanțele aditive. Dar cainii si pisicile sunt animale carnivore iar dieta lor ar trebui să conțină cel puțin 80-90% proteine ​​nobile de origine animala. Cerealele nu au nimic de-a face cu hrana adecvată pentru rasă felină si canina. În cel mai bun caz, doar puținul care rămâne în stomacul unui șoarece sau a unei prazi mici pe care animalele noastre care traiesc in mediul rural (la curte) il pot procura. CEREALE SAU VEGETALE CARE SUNT PREDIGERATE DEJA IN STOMACUL PRAZILOR.

Intestinele carnivorelor nu sunt adaptate potrivit digestiei cerealelor. Intestinul este foarte scurt și nu poate descompune și procesa carbohidrații (cerealele) într-un mod adecvat. Prin urmare, nici un tip de boabe nu este capabil să satisfacă necesarul de proteine nobile de care au nevoie.

Consecințele: cantitatea prea mare de cereale din hrana pentru pisici și câini produce modificări ale valorii pH-ului urinei, fapt ce deschide calea formarii pietrelor și nisipului în vezica. Contrar acestei situatii, dacă pisica sau cainele se hrăneste cu „mâncarea naturală”, adică șoareci sau prazi mici ( hrană cruda, carne cruda), are un aport natural de lichide (ceea ce nu se întâmplă în cazul boabelor); aport ce ajuta la diluarea urinei și împiedică astfel formațiunile. Dacă de exemplu o pisică mănâncă doar boabe, pentru a obține suficiente lichide, trebuie să bea cel puțin de trei ori cantitatea de boabe pe care o consuma.
Dar pisica nu o face, pentru că este un animal al "deșertului" și, prin urmare, bea puțin. Pentru a compensa pierderea de lichide date de aportul de boabe, organismul felin concentrează mai mult urina și vezica urinară este golită mai rar. Rezultatul concentrației de urină și deplasarea valorii pH-ului în domeniul alcalin, dată de o cantitate excesivă de cereale în boabe, duce în cele din urmă la formarea pietrelor de struvit.
Cum am spus și anterior acest fapt îl întâlnim mai rar în cazul câinilor, pentru ca spre deosebire de pisici, cainii chiar consuma apa, nu îndeajuns dar consuma.

BOLILE RENALE

Mulți câini, în special pisici, mor din cauza insuficienței renale, deoarece rinichii sunt un punct slab în corpul lor. Chiar și inainte, și aici mă refer la aproximativ 20-30 de ani în urmă, pisicile sufereau de probleme cu rinichii, dar numai la o vârstă mult mai incantata fata de ceea ce se întâmplă astăzi. Aceste tulburări apar și mai des la animalele mai tinere, uneori la vârsta de 3 sau 4 ani sau chiar mai devreme. Pentru majoritatea medicilor veterinari, nu are niciun sens să raporteze acest fenomen la o gestionare incorectă a hrănirii și a întreținerii animalului. În loc să se descopere cauzele, se încearcă tratarea bolii folosind remedii nepotrivite (alimente dietetice, antibiotice, medicamente antihipertensive, flebo). Mai presus de toate, alimentele dietetice împotriva bolilor renale sunt de fapt o adevărată glumă dacă ne uităm la ingrediente: carne și subproduse de origine animală (carne de porc, pui 4%).

În mod normal, nu numai proprietarii, dar și medicii veterinari protestează când vine vorba de carne de porc în dieta câinilor și pisicilor. Toți ii resping categoric utilizarea, dar se pare că este tolerata fără probleme în alimentația dietetică. Virusul Aujeszky, atât de periculos pentru câini și pisici, este distrus prin prepare termica, dar în general predomină tendința de a evita consumul de carne de porc. Faptul că, în ciuda acestui lucru, alimentele dietetice sunt încă vândute atât de bine, arată că, nici proprietarii animalelor și nici medicii veterinari nu citesc etichetele. Aceste alimente conțin, de asemenea, cereale, care sunt complet contraindicate pentru pisicile și cainii cu afecțiuni renale și, pe lângă aceasta, nu se specifică nici măcar cât la suta și ce tip de cereale conțin.

Uleiuri și grăsimi. Ce uleiuri și care grăsimi? Dacă nu este specificat în detaliu, vorbim de ulei vechi de prăjit (din restaurante) și reutilizarea altor uleiuri.
Subproduse vegetale. Sunt produse reziduale provenite din prelucrarea cerealelor și sunt absolut nevaloroase (hulugi).
Ouă și produse din ouă. Resturi din prelucrarea ouălor, în majoritatea cazurilor este vorba de coji.
Minerale, zahăr. Zahărul este folosit ca aromă și nu are nicio legătură cu dieta pisicilor și câinilor. Compoziția mineralelor adăugate poate fi cât de bună doriți, dar mâncarea nu se îmbunătățește. Chiar și adăugarea a numeroși aditivi artificiali nu il face mai valoros, ci doar confirmă calitatea slabă a materiilor prime utilizate.

Desigur, există și afecțiuni renale care nu depind de nutriție, precum apariția chisturilor renale de origine genetică la pisici, din cauza erorilor de reproducere.
Și la câini întâlnim destul de des problemele renale. Va prezentam un exemplu de diagnostic veterinar:

"De aproximativ un an îl hrănesc cu carne crudă pe Nikko, un metis de Rottweiler de 4 ani. Acum câteva zile am făcut analizele de sânge pentru a vedea dacă, câinele este sănătos. Valoarea creatininei nu este bună și este prea mare. Dar câinele meu pare să aibă o stare de sănătate excelentă. Veterinarul meu îmi recomandă să mă intorc la mâncarea uscată și să-i dau medicamente pentru rinichi. Nikko, însă, are deja probleme renale considerabile din trecut. Un rinichi ar fi distrus, o treime din el este afectat. Nu sunt sigur ce să fac în continuare. Dacă dieta crudă este mai sănătoasă, de ce câinele are o valoare a creatininei ridicata???? “

În afară de faptul că câinii și pisicile hrănite cu carne crudă prezintă valori de creatinină diferite de cele ale animalelor hrănite cu mâncare industriala, valoarea creatininei reprezintă doar un parametru renal foarte grosier și insensibil, nu este adecvată pentru diagnosticarea precoce. Lucrurile pot fi judecate greșit, potențial fatale, ca în cazul lui Nikko.

Creatinina este un produs final fiziologic al metabolismului muscular și este eliminat prin rinichi. Valorile crescute apar numai atunci când cel puțin două treimi din funcțiile renale sunt afectate. În plus, valorile de referință individuale ale diferitelor laboratoare de analiză variază (și nu puțin) între ele (valoarea minimă era de 106 umol per l, valoarea maximă de 140 umol per l la câine).

Valoarea depinde de masa musculară a câinelui afectat și, prin urmare, la câinii mari și musculoși poate duce la rezultate ridicate eronate. Câinii mici au valori semnificativ mai mici decât câinii mari. Ca indicație generală, ne putem orienta către 100 umol plus greutatea corporală (kg), doar peste această limită valorile sunt suspecte.
Pentru informații suplimentare, numai alte teste specifice (testul de eliminare a insulinei, cistatina C în ser etc.) pot fi utile, ceea ce poate spune dacă există într-adevăr funcția renală limitată.

Pentru a obține o valoare semnificativă a creatininei, un câine ar trebui să postească cu 12 până la 18 ore înainte de recoltarea de sânge, iar judecata asupra valorii creatininei trebuie să se facă luând în considerare dimensiunea și masa musculară a animalului.
Greutatea lui Nikko e de 40 kg, de asemenea, în momentul colectării, nu postea. Prin urmare, valoarea creatininei sale era normala. În acest caz, pentru „siguranță”, câinii devin pacienti, apoi se intervine farmacologic și proprietarii sunt convinși să treacă la alimente dietetice medicamentoase pentru rinichi. Medicii veterinari acuză în mod deosebit, cu placere chiar, proprietarii care folosesc dieta BARF ca propun o dietă incorectă animalelor lor, deoarece acest tip de dietă nu face parte din viziunea unui medic veterinar „normal”.
Unii profesionisti ajung chiar să eticheteze acești stăpâni de câini, drept „chinuitori de animale”. În acest sens, în ultimii ani am auzit afirmații incredibile. Îmi pot imagina ce conflicte de conștiință ar putea avea unii oameni dacă întâlnesc astfel de veterinari. Cu toate acestea, mulți proprietari de animale de companie demonstrează capacitatea de a se impune și de a nu se lasă păcăliți.

La pisici, valoarea creatininei este mult mai indicativă decât la câini, dar și la pisici trebuie efectuate teste suplimentare (UPC = raportul de proteine ​​și creatinină în urină) pentru a avea un diagnostic exact.
Problemele cronice la rinichi sunt o problemă importantă la pisici. Statistic, insuficiența renală cronică (IRC) apare la 5% din pisici la vârsta de 7 ani. 30% din toate pisicile peste 9 ani au valori foarte ridicate.
Din punct de vedere al medicinei alopate, cauzele IR la pisici și câini sunt multe. Infecții, otrăviri, boli autoimune, metale grele și medicamente. Erorile din dietă nici măcar nu sunt menționate.

IRC, mai frecventă la pisici, este considerata de natura idiopatica in medicina convențională. Desigur, rinichii sunt un punct slab la aceste animale deoarece, atunci când apar tulburări metabolice, aceste organe sunt primele care reacționează . Cu toate acestea, nu se poate accepta pur și simplu ca find un semn al destinului faptul că animalele se îmbolnăvesc la o vârstă tot mai frageda și că deja la 4 ani, dacă nu mai devreme, sunt pacienți fixi în cabinetele veterinare.

Urmarile sunt deteriorarea membranelor celulare ale rinichilor, în urma cărora este perturbată furnizarea de substanțe nutritive către celulele renale. Se produc de asemenea vătămări ale vaselor de sânge, ceea ce duce la o cantitate redusă de nutrienți și oxigen către celule. Dacă aceste probleme sunt permanente, mai devreme sau mai târziu celulele capitulează și acesta este sfârșitul.

Primele semne ale unei boli renale pe care un proprietar de câine sau pisică le va recunoaște sunt setea crescută, urinarea frecventă a urinei limpezi, posibil lipsa poftei de mâncare, oboseala, uneori chiar vărsăturile și diareea.

INSUFICIENTA RENALA

Alergii, malabsorbtie, artrita, cancer - acestea sunt toate probleme de sanatate ale animalelor domestice, pe care le intalnim frecvent (observam faptul ca toate acestea afectiuni sunt comune si oamenilor). Problema de sanatate pe care o intalnim cel mai des este boala renala canina.

Insuficiența renală este definită ca incapacitatea rinichilor de a elimina deșeurile din sânge. Acumularea de toxine produce semnele și simptomele otrăvirii uremice. Insuficiența renală poate apărea brusc (insuficiență renală acută) sau poate veni treptat peste luni (cronica). Majoritatea cazurilor sunt cronice și sunt cauzate de nefrită și nefroză.

Ce functie au rinichii?

Un jucator principal in sistemul de filtrare al corpului, rinichii animalului vostru de companie joaca un rol important in a indeparta toxinele din sange si eliminand acestea prin urina. Rinichii controleaza apa, sarea si nivelul mineralelor in corp si ajuta astfel absorbtia calciului. Ei produc si un hormon numit eritropoietina(EPO) care ajuta in productia globulelor rosii. Asadar puteti intelege cat de importanta este sanatatea rinichilor animalului vostru.

Semne clinice

Exista anumite semne de observat atunci cand se suspecteaza probleme renale ale animalului tau domestic. Printre acestea se numara:
- anemie (gingii palide si slabiciune)
- deshidratare( cauzata brusc si sete excesiva)
- depresie letargica
- crestere a frecventei de urinare si/sau anomalii
- lipsa poftei de mancare si pierderea in greutate
- voma si/sau diaree

Cand rinichii nu mai functioneaza corect, animalul tau va simti nevoia de a bea mai multa apa pentru a elimina toxinele in exces din corp, avand in vedere ca rinichii au esuat in filtrarea lor. De-a lungul timpului, asumarea excesiva de apa nu va contribui in eliminarea toxinelor, asadar vor aparea probleme si mai serioase. Avand in vedere ca simptomele mentionate mai sus pot fi rezultatul si altor probleme de sanatate, sunt necesare analize de sange si urina pentru a diagnostica o boala renala.

Tipuri de insuficiente renale

Exista doua tipuri de insuficienta renala a cainilor si pisicilor : acuta și cronica.
Insuficienta renala acuta apare brusc si in mod agresiv. Infectii bacteriene, otravire, pietre la rinichi si alte blocaje urinare pot cauza insuficienta renala acuta. Cand se suspecteaza o insuficienta renala acuta, este nevoie de asistenta veterinara rapida fiindca avem de a face cu o situatie care poate pune viata animalului in pericol. Din fericire majoritatea cazurilor de insuficienta renala acuta poate fi tratata - daca se prinde in timp.
Cresterea concentratiilor de minerale in urina combinat cu un nivel alcalin foarte scazut al urinei sunt cauzele formarii a pietrelor.




Insuficienta renala cronica are o evolutie mai lenta si este deseori intalnita la animalele mai in varsta. Din nefericire, cand animalul tau arata semne de insuficienta renala cronica, este deja prea tarziu si in prezent nu exista niciun fel de tratament, doar de menținere.

Pe langa insuficienta renala, calculii renali (sau nefrolitiaza) sunt unele dintre cele mai intalnite probleme de sanatate ale animalelor domestice. Nefrolitii sunt niste fragmente de pietre sau cristale care se formeaza in rinichi sau in tractul urinar. Fragmentele acestea creaza un blocaj in caile urinare, sunt foarte dureroase si potential letale daca nu sunt tratate instant.

Boala renala este ereditara?
Cum am specificat și anterior, NU dar totuși exista cateva rase de pisici care sunt susceptibile bolii renale: exotic longhair, exotic shorthair, himalayan si persian.

Alimentatia

Alimentatia are un rol important in preventia bolilor. Eliminand orice fel de dieta tratata termic( alimente seci precum boabele, alimente in conserva si semiumede) cat si alimentele care contin arome artificiale, coloranti si conservanti veti contribui in a reduce cantitatea toxinelor la care corpul este expus,
diminuind stresul asupra rinichilor. Alegeti o dieta completa si echilibrata, corespunzatoare specii, care contine alimente crude intregi, fara ingrediente artificiale si fara cereale ( BARF). O alimentatie bazata pe alimente crude are un nivel ridicat de apa foarte usor absorbit, cu toxine minime, ceea ce este ideal pentru sanatatea rinichilor.
Anumiti veterinari prescriu o dieta cu un continut redus de proteine pentru animalele diagnosticate cu insuficienta renala. Motivarea acestei prescrieri este aceea ca, corpul produce uree (deseuri) atunci cand digera proteinele, astfel pentru a evita stresul ulterior rinichilor, deseori se recomanda o dieta saraca in proteine.

Robert Mueller ( medic veterinar în San Diego, California, se implica în educația clienților pe teme de nutriție, chirurgie, toxicologie, vaccinuri, gestionarea durerii geriatrice și medicina integrativă pentru îmbunătățirea calității vieții animalului) se ocupa de alimentatia animalelor domestice și descrie asta ca o ''polemica despre dieta proteica''. El afirma ca de fapt nu exista nicio dovada stiintifica ca o dieta cu un continut redus de proteine sa fie singura cale de urmat.
De asta in cei 35 de ani de consultatii cu stapanii animalelor domestice in privinta cu dieta alimentara crudista pentru animale cu probleme renale, el a descoperit ca o dieta alcatuita in mare parte de alimente crude ( dieta BARF) care este bogata in proteine ajuta in a atrage animalul pentru a manca si a ofera lor o mai buna calitate a vietii. O dieta bazata pe proteine crude este foarte usor de digerat de către animalul tau si contine un nivel mult mai ridicat de nutrienti esentiali care permit corpului in a se vindeca singur, in mod natural.

Apa. In ceea ce priveste apa, asigura-te in a oferi animalului tau domestic o sursa de apa curata filtrata sau distilata. Apa de la robinet contine clor, plumb, bacterii si nitrati pe care animalele domestice, voi si familia voastra nu ar trebui sa o consumati. De asta expertii in sanatate recomanda ca femeile insarcinate, copiii si da si animalele noastre domestice sa opteze pentru o apa filtrata diminuind astfel toxinele si eliminand contaminanti daunatori corpului nostru.

Suplimente. Exista doua suplimente excelente pe care le puteti incorpora in dieta zilnica a animalului vostru pentru a preveni si incetini evolutia insuficientei renale.
- Daca animalul vostru de companie sufera de boli renale asigura-te sa introduci un supliment de omega-3 in dieta lui. Uleiul de peste ajuta in a incetini progresul acestei boli, fiind suplimentul cel mai important impotriva bolii renale. Uleiul de somon salbatic este cunoscut pentru proprietatea lui de a incetini evolutia bolii renale a animalelor domestice cat si oamenilor.
- Coenzime Q10 (CoQ10)- Un antioxidant natural, ajuta oamenii și animalele cu probleme la rinichi si inima. Sunt suficienti 1,5mg/kg în fiecare zi.
- Fără oase, fără făină de oase, fără lactate, fără ficat (conținutul de fosfor este prea mare)
- 50% carne crudă plus 50% legume, hrișcă, quinoa, amarant, mei. Carnea poate fi ușor grasă, puteți adăuga o lingură de untură, de 1-3 ori pe săptămână un ou crud, pudră de coajă de ou.
- Aminoacizi în tablete. Cantitatea este evaluată în funcție de pacient. În acest caz cantitatea cărnii poate fi totuși redusă.

Tratament

Tratamentul se bazează în esență pe protecția activă a celulelor, precum și pe eliminarea cauzelor prin schimbarea dietei. Întotdeauna salubrizarea de bază cu bacterii intestinale, detoxifiere si dezacidificare.

* Protecție celulară activă: antioxidanți
* Ulei de krill: 2 până la 4 capsule pe zi (acizi grași omega 3 și astaxantină ca antioxidant puternic)
* Amestec de bază minerală sau ardezie ghețară: amestec de minerale naturale
* Suplimentarea de vitamine naturale, cum ar fi pudra de măceșe (vitamina C) și drojdia de bere (vitamina B)
* Amestec de ciuperci vitale
* Homeopatie: fiole Renes-Viscum, Solidago D4, Lespedezia sieboldi D4 Berberis D4, există câteva remedii care trebuie administrate individual în funcție de pacient. Consultați un medic veterinar specialist.
* Ceaiuri din plante: urzică, plantă de soldină, osul iepurelui
* Amestec de Basis-Uro în capsule.

Este important să nu reduceți pur și simplu cantitatea totală de proteine, așa cum este întotdeauna recomandat, deoarece un organism bolnav are nevoie de proteine ​​prețioase pentru reînnoirea celulelor. Aici trebuie evaluat dacă aceste proteine ​​pot fi înlocuite cu tablete de aminoacizi și câte pot fi introduse sub formă de carne și ouă.

Concluzii

Pentru cei care citesc articolele noastre despre sanatatea animalelor, veti observa ca subiectul comun referitor la sanatatea animalelor noastre domestice este: baza pentru a avea un animal domestic sanatos si fericit este o dieta naturala compus din hrana cruda, apa filtrata curata, suplimente pentru animale domestice si putina expunere la substante chimice daunatoare, toxine si medicamente.
Asadar evitati in a vaccina prea mult animalul vostru domestic, in a folosi tratamente agresive pentru purici si capuse si evitati mancaruri care contin ingrediente grele de digerat pentru animalul vostru (cereale, arome artificiale, coloranti artificiali si conservanti).

Acestea sunt cele mai bune pratici de urmat pentru a ajuta animalul tau in a ramane sanatos, activ si vioi cat mai mult posibil.
Totodata, persista mitul potrivit caruia, in caz de afectiune renala, nivelul proteinelor ar putea agrava boala deja existenta sau in a o dezvolta, desi s-a dovedit stiintific ca NU este asa. Corpul are nevoie de proteine pentru a construi si mentine tesutul. Lipsa proteinei degradeaza tesutul, slabeste sistemul imunitar si activitatea enzimatica. In caz de boala renala nu are sens sa dam cainelui o alimentatie slaba in proteine.
Daca valorile renale depasesc pragul este necesar reducerea cantitatii de fosfor in dieta. In caz de insuficienta renala excretia de fosfor din rinichi incetineste, cu timpul, duce la uremie. In dieta BARF metoda cea mai usoara pentru a diminua continutul de fosfor este in a oferi mai putine oase animalului. Oasele nu contin doar calciu ci si foarte mult fosfor. Calciul poate fi integrat prin citrat de calciu, carbonat de calciu sau coaja de ou.
Alte masuri dietetice importante in caz de insuficienta renala ( pe langa limitarea fosforului) sunt: integrarea de potasiu, oligoelemente, co-enzima Q10 si vitamine din grupa B din moment ce este compromisa utilizarea lor din cauza functionarii anormale a rinichilor. De asemenea poate fi necesar un adaos de vitamina C.
Este de asemenea important ca animalele cu probleme renale sa consume multa apa.
Daca cainele nu bea de ajuns, se poate adauga putin lapte in apa pentru a il convinge. Nu se folosesc supe sau chestii sarate pentru a face apa mai apetisanta deoarece cainii cu boli renale nu trebuie sa ingereze prea multa sare. Este benefica administrarea legumelor cu continut ridicat de caroten (legume
galbene, rosii si legume verzi) cat si alimente bogate in sulf ( galbenus de ou, ficat, peste, branza, broccoli, fructe). De evitat uleiurile vegetale.

Cimbrul ( sau pipota) este o un "amic" pretios. Pe alta parte este necesar moderarea aportului de organe ele fiind bogate in fosfor.
Anumite ierburi pretioase in caz de insuficienta renala sunt: seminte de urzica ele reduc creatinina, Cordyceps pentru proprietatile sale renoprotective, brusturea (arctium lappa) si Altea officinalis ca antiinflamatoare si relaxante tonice, ginkgo (arborele pagodelor) si paducel pentru a imbunatati functiile inimii si a fluxului sanguin si ierburi purificante spre exemplu papadia si suc de patrunjel. La fel Solidago si Medicago sativa sunt potrivite pentru caini cu insuficienta renala.

SFATURI DE CARE SA TII CONT IN ALIMENTATIA CAINILOR CU AFECTIUNI RENALE


Afecțiunile renale au devenit din ce in ce mai frecvente in randul cainilor. Unul dintre primele semne care iti arata ca, câinele tău sufera de o asemenea afecțiune este urinarea mai frecventa decat de obicei, cainele cere să fie scos afară de mai multe ori pe zi. Acest lucru se datorează faptului că, câinii cu boli de rinichi sunt incapabili să-și concentreze urina, produc un volum mare de urină, au o sete exagerata datorata deshidratarii ulterioare.

În mod obișnuit, veterinarii recomanda restricționarea consumului de proteine, deoarece proteinele sunt slab metabolizate de câinii cu insuficiență renală. Proteinele creează o încărcătură mare de azot care pot stresa și mai mult ficatul și rinichii.

Problema intervine in cazul alimentelor comerciale pentru animale de companie care sunt făcute din proteine de proastă calitate, greu de digerat sau de utilizat, ceea ce pune sub un stres rinichii. Pentru a obține proteine de calitate care pot fi digerate cu ușurință în câinele dvs., ar trebui să se introducă o dietă cu alimente proaspete. Boabele nu reprezinta o opțiune optima pentru acești câini.

Prezentare generală a obiectivelor dietetice pentru câinii cu afecțiuni renale


1. Reduceți fosforul
S-a demonstrat că hrănirea cu o dietă săracă în fosfor încetinește progresia bolii renale. Ghidurile NRC ne recomanda să nu se hrănească mai mult de 22,25 mg/kg de fosfor pe zi (aproximativ 10 mg per kilogram de greutate corporală) pentru un câine cu insuficiență renală avansată. Pentru câinii în stadii incipiente, cantitățile recomandate de fosfor pot fi de până la 60 mg/kg. Intervalul de 15-40 mg/kg este considerată optim pentru o dietă săracă în fosfor. În general, alimentele cu cel mai mare conținut de fosfor includ oase, produse lactate, pește (cu oase), organe și gălbenușurile de ou. Asta nu înseamnă să nu administram deloc aceste alimente, deoarece sunt o componentă importantă a unei diete sănătoase, dar ar trebui hrănite cu moderație. Oasele se pot inlocui cu faina din coji de oua, organele se reduc la un procent de 5%., pestele va fi înlocui cu un ulei de peste (de preferat, cel de crustacee- krill) iar gălbenușurile se pot da maxim unul pe saptamana. Fiti atenti si la legumele bogate in fosfor.

Cantitati de fosfor recomandare pentru stadiile foarte incipiente. Retineti.. Cu cat e mai avansata boala, cu atât cantitatea va scadea.

- cca 4-5 kg - 86—182 mg (pana la 272 mg)
- 10-15 kg - 170-455 mg (pana la 682mg)
- peste 20 kg - 340-900mg (pana la 1364 mg)
- peste 34 kg - 511-1364 mg (pana la 2045 mg)
- cca 45 kg - 680-1818 mg (pana la 2727 mg).


2. Grasimi moderate pana la ridicate
Grăsimile furnizează calorii cu un conținut scăzut de fosfor și, prin urmare, pot fi folosite pentru a crește aportul caloric fără a crește fosforul.
Cu toate acestea, prea multă grăsime poate fi problematică pentru unii câini, iar boala renală poate predispune câinii la pancreatită ( posibil ca, combinația dintre proteinele sărace și grăsimile nesănătoase găsite în dietele pe bază de prescripție medicală - boabe "renal" să fie cauza de bază, deoarece se știe că această combinație predispune un câine la pancreatită).
Dacă câinele dvs este supraponderal sau relativ inactiv și nu are nevoie de multe calorii, atunci hrănește-l cu cantități moderate de grăsime. Dacă este destul de activ și are nevoie de multe calorii, atunci poți crește cantitatea de grăsime pentru a oferi mai multe calorii fără a crește cantitatea de fosforul. Prea multă grăsime poate duce la diaree sau scaune mucoase, iar câinii predispuși la pancreatită nu pot face față prea multei grăsimi. Dacă grăsimile sunt reduse, carbohidrații vor trebui măriți pentru a furniza calorii cu un conținut scăzut de fosfor.

Sursele alimentare de grăsimi includ:
* carne grasa:
- carne de miel
- carne de pui - desi se stie ca pasarea e o carne slaba in grasimi, e bine sa introduceți pielea in bol daca doriti sa o administrati
- carnea de vita - are mai putin fosfor decat puiul.
Mielul si curcanul sunt undeva la mijloc.

* iaurt, kefir, brânză de vaci, brânză ricotta etc. Deoarece aceste alimente sunt bogate în fosfor, ar trebui să fie hrănite cu moderație, dar folosiți tipul cu cele mai mare conținut de grasime atunci când le administrați. Încercați iaurtul/kefir din lapte de capră pentru aromă, dacă câinelui dvs. nu îi place cel obișnuit.

* gălbenușurile de ou sunt bogate in grasimi dar si in fosfor, asa ca folositi-le cu moderatie (maxim 1 pe saptamana)

* În general, uleiurile vegetale nu sunt recomandate ca sursă de grăsime in astfel de cazuri. Sunt bogate în acizi grași esențiali omega-6, care sunt inflamatori. S-a constatat că acizii grași Omega-6 sunt dăunători pentru câinii cu boli de rinichi. În loc de uleiuri vegetale, utilizați ulei de pește, cum ar fi ulei de somon sau ulei EPA (NU ulei de ficat de cod) sau uleiul de krill. În timp ce uleiul de semințe de in are mai mulți acizi grași omega-3 decât majoritatea uleiurilor de plante, este, de asemenea, bogat în omega-6 și, prin urmare, nu este recomandat. Uleiul de măsline este ok de utilizat în cantități mici, deoarece este în principal omega-9, care din câte se stie nu afectează funcția rinichilor.

!!!! Atentie sporita cand adaugati grasimi la masa. Incepeti cu cantitati mici si opriti-va cand observati probleme cu cantitatile mai mari. Incercati sa gasiti o cantitate optima pentru digestia lor.


3. Proteine moderate
Ce cantitate de proteine ar trebui sa administram este încă o chestiune de dezbatere, deși nu este necesar să dai o dietă cu conținut scăzut de proteine, decât dacă câinele tău este uremic. Proteinele ar putea avea nevoie să fie reduse pentru câinii cu glomerulonefrită, pentru a reduce pierderea de proteine în urină, care contribuie la inflamație.

Recomandările pentru câinii cu afecțiuni renale uşoară până la moderate (creatinina 1,6-4,5 mg/dL, sau 141-398 µmol/L) sunt de 2,0 - 2,2 g/kg greutate corporală, de proteine cu valoare biologică ridicată sau aproximativ 1 g de proteine pe kg zilnic. Rețineți că gramele de proteine se referă la o analiză nutrițională, nu la gramele de carne.

Atâta timp cât cantitatea de fosfor este menținută în limitele dorite, iar câinele tău nu este uremic și nu are proteinurie excesivă, chiar nu trebuie să vă faceți griji cu privire la hrănirea cu "prea multe proteine" ( e necesar să aveți grijă să nu hrăniți cu prea putine). Este important să se administreze proteine de înaltă calitate. Ouăle au proteine de cea mai bună calitate, dar gălbenușurile de ou sunt foarte bogate în fosfor. Albușurile de ou pot fi adăugate în dietele sărace în proteine pentru a furniza proteine suplimentare cu conținut redus de fosfor, deși proteina din albușuri nu este completă. Albușurile ar trebui să fie gătite, deoarece albușurile crude inhiba biotina ( vitamina B), iar proteina este mai puțin biodisponibilă. Carnea crudă sau oprita este o altă sursă de proteine de înaltă calitate. Burta verde, de asemenea, poate fi o sursa excelentă pentru câinii cu boli de rinichi.

4. Carbohidrați

Câinii nu au nevoie nutrițională de carbohidrați, dar pentru a reduce fosforul, e necesar sa mariti cantitatea de carbohidrati cu aproximativ 50% (cu atat mai mult dacă dieta este săracă în grăsimi).

*Legumele trebuie sa fie gatite, făcute piure într-un tocator, robot de bucătărie sau blender pentru a fi digerabile de catre câini. Gătitul elimină fosforul (precum și potasiul și magneziul), așa că poate fi cel mai bun mod de hrănire pentru câinii cu boli de rinichi, deși gătitul elimină sau distruge și vitaminele. Fierberea la abur elimină mai mult fosfor decât coacerea, atâta timp cât nu dați și apa în care a fost gătită mâncarea. Rețineți că țelina, pătrunjelul și verdeața de păpădie sunt diuretice, ceea ce poate să nu fie de dorit pentru câinii cu boli de rinichi. Câinii cu artrită ar trebui să evite cartofii albi, roșiile și ardeii. Varza (cu moderatie) este bună pentru ulcere, care sunt frecvente în cazul bolilor de rinichi.

Legume, cu cantități de fosfor (mg/100 grame) includ:
*sparanghelul (56), sfecla (40), broccoli (66), morcovii (44), conopida (44), țelina (25), verdeața ( 10), verdeață de păpădie (66), andive (28), varză (56), pătrunjel (58), păstârnac (71), dovleac (44), varză roșie (42), salată romană (45), castraveți (20),dovleac (27), dovlecel (32).


*Fructe. De asemenea, puteți administra fructe, cum ar fi mere (7), banane (20), pepene galben (17), merișoare (9), mango (11), piersici (12), pere (11), ananas (7). Fructele nu trebuie să fie gătite sau făcute piure pentru a fi digerabile. Fructele colorate, cum ar fi papaya și mango, sunt deosebit de bune pentru câinii cu artrită. Bananele sunt bogate în potasiu. Evitați strugurii și stafidele, duc la insuficienta renala. Prea multe fructe pot da scaune moale.

*Mierea crudă este bună pentru câini, în general, și poate fi administrata și câinilor cu probleme renale. Cantitatea de fosfor este neglijabilă.

5. Sodiu

Câinii cu boli de rinichi au adesea și hipertensiune arterială (tensiune arterială ridicată), iar recomandarea standard este să dam o dietă cu conținut scăzut de sodiu. Cu toate acestea, unele studii arata ca o dietă cu conținut scăzut de sodiu poate fi chiar dăunătoare:

„Se recomandă reducerea conținutului de sodiu din dietele pacienților cu CRD (chronic renal disease). Cu toate acestea, lucrările recente par să arate că un conținut prea scăzut de sodiu (0,4-0,5 mg/1000 kcal) ar putea avea un efect dăunător asupra funcției renale. Aportul scăzut de sodiu ar putea contribui la hipertensiunea glomerulară prin creșterea secreției de aldosteron și prin activarea sistemului renină-angiotensină. Aceste rezultate nu au fost încă confirmate, dar avertizează împotriva restricției prea severe de sodiu în dieta pacienților cu CRD. Recomandările actuale sunt dietele normale până la cu puține restricții de sodiu”. Chronic Renal Disease: The Importance of Nutrition" (Elliott, LeFebvre).

„Mai multe studii au arătat că aportul de sare moderat/crescut (până la 3,2 g Na/1000 Kcal ME) nu modifică tensiunea arterială la câinii sănătoși sau la câinii cu boală renală indusă”. The Encyclopedia of Canine Clinical Nutrition
Rețineți că „3,2 g Na/1000 Kcal ME” înseamnă 3,2 grame (3.200 mg) de sodiu la 1.000 de calorii pe zi. Această sumă s-ar aplica câinilor care cântăresc aproximativ 16 kg. Câinii mici ar putea avea puțin mai mult pentru greutatea lor, iar câinii mari mai puțin, deoarece câinii mici mănâncă mai mult (au nevoie de mai multe calorii) pentru greutatea lor decât câinii mari.

“Nu există dovezi că scăderea Na din dietă va reduce tensiunea arterială. Dacă se încearcă reducerea, aceasta ar trebui realizată treptat și utilizată în combinație cu terapia farmacologică.”
The IRIS 2007 Treatment Recommendations Summary


Dacă reduceți sodiul din dieta, este important să o faceți treptat, deoarece reducerea prea rapidă a sodiului la câinii cu boli de rinichi poate provoca deshidratare și poate provoca o criză renală.

6. Burta verde
Burta verde poate fi o hrană excelentă pentru câinii cu afectiuni renale, deoarece are un conținut destul de scăzut de fosfor și este foarte gustoasă pentru câini. Trebuie să găsiți burta verde, deoarece cea albită care se vinde pentru consum uman nu are aceeași valoare nutritivă.

7. Oase Crude Carnoase

Pentru cei care administreaza o dietă bazată pe oase crude, puteți continua să o dati dar trebui să reduceți cantitatea de oase hrănite si să eliminați complet osul daca boala progresează (creșterea BUN și a creatininei), sau dacă câinele dumneavoastră are probleme cu valorile minerale ridicate, cum ar fi magneziul, în analiza sângelui. Oasele sunt bogate în fosfor și alte minerale care pot fi dure pentru pacienții cu probleme la rinichi. Când reduceți sau eliminați cantitatea de oase din dietă, ar trebui să adăugați 1/2 linguriță coajă de ou măcinată (sau 1.000 mg de calciu simplu din alte surse) per kilogram de carne hrănită pentru a echilibra raportul calciu/fosfor. Dacă valorile de calciu ale câinelui tău sunt prea mari, poate fi necesar să folosești lianți de fosfor pe bază de aluminiu.

8. Apă

Câinii cu afectiuni renale ar trebui să aibă întotdeauna acces la apă, chiar dacă acest lucru duce la mici accidente (cainii pot urina prin casa). Apa distilată este cea mai bună de utilizat, sau apă purificată, cum ar fi cu un filtru de robinet. Apa de puț poate fi foarte bogată în minerale și este cel mai bine evitată, folosiți în schimb apă îmbuteliată sau găsiți un filtru care va elimina excesul de minerale. Dacă utilizați un dedurizator de apă în casă, apa dumneavoastră va avea un conținut ridicat de sodiu, ceea ce nu este o idee bună dacă câinele dumneavoastră are tensiune arterială.

Este important ca câinele tău să rămână hidratat, deoarece deshidratarea este foarte dăunătoare rinichilor. Adăugarea de apă la alimente, în special dacă hrăniți cu alimente uscate, poate ajuta în acest sens.


9. Suplimente

*Cel mai important supliment de dat câinilor cu boli de rinichi este uleiul de pește, precum uleiul de somon sau uleiul EPA (nu uleiul de ficat de cod). S-a descoperit că acizii grași omega-3 din uleiul de pește încetinesc progresia bolii renale. Dați o cantitate care furnizează până la 300 mg EPA și DHA combinate la 10 kilograme de greutate corporală, zilnic, de preferință împărțită în două doze. Cel mai ușor este să folosești ulei lichid, atâta timp cât este păstrat în sticle închise la culoare, la frigider. Puteți utiliza, de asemenea, capsule de gel concentrate care au 500-600 mg EPA și DHA, mai degrabă decât cele mai comune 300 mg fiecare, cum ar fi capsule cu ulei de krill.

* Vitamina E - excelentă pentru câinii cu probleme renale și recomandată ori de câte ori suplimentați uleiuri (cum ar fi uleiul de somon).

* Coenzima Q10 -- Un studiu recent pe om indică faptul că CoQ10 poate fi utila pentru boala renală. Este un antioxidant și ar trebui să fie destul de sigur. Forma de ubichinol pare să fie absorbită mai bine decât ubichinona, sau puteți amesteca singur pudra cu ulei (cum ar fi ulei de pește sau ulei de nucă de cocos). Dați până la 1,5 mg (sau eventual puțin mai mult) pe kilogram de greutate corporală zilnic, de preferință împărțit în două doze. Dați cu alimente care conțin grăsimi pentru o absorbție optimă.

* Complex de vitamina B - Majoritatea câinilor pot lua un supliment de B-50. Vitamina B nu ajută rinichii în mod specific, dar este o vitamină solubilă în apă care este eliminată din organism mai repede de către câinii cu afecțiuni renale, din cauza consumului și urinării lor mai mult decât în mod normal.


Top 5 plante medicinale pentru boli de rinichi la câini

1. Pirul târâtor (Elymus repens) - este plină de vitamine și nutrienți și lucruri precum clorofila, dar și altele despre care probabil nu ai auzit, inclusiv triticină (o polizaharidă) și substanțe volatile benefice, uleiuri, precum agropirenul. Acestea două, în special, s-au dovedit a avea o varietate de efecte pozitive asupra organismului, în special asupra problemelor rinichilor și ficatului. „Iarba de canapea” a fost folosită pentru a crește producția de urină, precum și pentru a trata infecțiile tractului urinar, cum ar fi cistita și uretrita, ba chiar ajuta la dizolvarea parțiala a pietrelor de rinichi.
Se va administra in stare cruda la masa, sau blenduita cu alte fructe ca si snack.





2. Ceai verde – Camellia sinensis – reprezinta cea mai faimoasă „detoxifiere” a organismului.
Acesta includ vitaminele A, D, E, C, B, B5, H și K, mangan, zinc, crom și seleniu. Pe lângă nutrienții mentionati, frunzele tinere, nefermentate ale plantei de ceai verde au fost folosite de mii de ani pentru a îmbunătăți sănătatea rinichilor, ficatului și intestinului. Astăzi știm că extractele de ceai verde pot fi folosite pentru a afecta pozitiv sănătatea aproape tuturor părților corpului, inclusiv a creierului și a pancreasului, ajutând la pierderea în greutate prin întărirea metabolismului prin termogeneză (unde o creștere a temperaturii corpului ajută la descompunerea corpului gras). Ceaiul verde este folosit și în tonicele pentru inimă, deoarece reduce colesterolul, îmbunătățind inima și sistemul circulator.
Datorită gamei relativ unice de polifenoli și alcaloizi pe care îi conține, ceaiul verde este un puternic antiinflamator, astringent și diuretic, de care va beneficia imediat câinele tău cu boli renale.
* Cel mai simplu mod de administrare este să faci pur și simplu o ceașcă de ceai! Folosiți ceaiul verde de cea mai bună calitate pe care îl puteți găsi și vă rugăm să căutați versiunea DE-CAF pentru câinele dvs., care nu contine cafeina/
Dacă il vor bea, ar fi perfect! Dacă nu, un strop de mâncare peste e recomandat. Faceți o ceașcă mai mare, păstrați-o la frigider și folosiți-o când aveti ocazia.




3. Ceai de Java – Orthosiphon stamineus - cunoscut și sub denumirea de „ceai de rinichi (sau plantă de mustață de pisică), proprietățile unice ale ceaiului java includ flavonoide precum sinensetina și glicozide, inclusiv ortozifonina, ambele fiind dovedite a avea beneficii clare pentru rinichi. Are, de asemenea, o gamă largă de uleiuri volatile și cantități mari de potasiu. De fapt, atunci când se cerceteaza relatia dintre ceai și rinichi, această plantă (și subspeciile acesteia) este cea care apare cel mai mult în studii, incluszand un efect diuretic și hipouricemic (scăderea acidului uric) și o reducere a nefrotoxicității (o reducere a leziunilor la nivelul nefronilor rinichilor, în mare parte datorită efectelor sale duale diuretice și antioxidante). În plus, prin reglarea producției de aminoacizi și a metabolismului colinei, java poate proteja împotriva leziunilor renale induse de oxalat. Nu degeaba îi numesc ceai de rinichi!!!!!
În ciuda faptului că există o mare varietate de ceaiuri Java disponibile, e necesar sa gasim versiunea decofeinizata. Din pacate, nu se gaseste foarte usor dar nici imposibil de gasit nu e. Incercati in fitofarmacii sau magazine naturiste. Mai e denumit si „ceai negru” in unele zone dar neaparat sa contina specia Orthosiphon, în ceea ce privesc compușii bioactivi.





4. Rehmannia – Rehmannia glutinosa – sau denumita si „degetarul chinezesc”, a fost mult timp o piatră de temelie în medicina chineză pentru plante medicinale pentru sănătatea rinichilor și suprarenalelor. Conține fitosteroli și antioxidanți, alături de glicozide precum catapolul. Deloc surprinzător, studiile susțin acum această plantă ca o plantă puternică pentru creșterea sănătății atât a ficatului, cât și a rinichilor. Studiile arată că Rehmannia ameliorează insuficiența renală progresivă. Poate fi folosit și pentru detoxifierea ficatului și tratarea hepatitei. Ca și ceaiurile de mai sus, este un puternic antiinflamator și a fost folosit pentru a calma tulburările autoimune precum lupusul si artrita reumatoidă.
Din nou, acest lucru este mai greu de găsit în țările non-asiatice, așa cea mai buna alegere este Amazon. Aici il gasiti sub formă de tinctură. Dozați în funcție de geutatea si talia câinelui dvs., dar fiți din nou conștienți de o potențială interferinta cu medicamentele pentru rinichi pe care veterinarul dvs deja vi le-a prescris.





5. Uva ursi – Arctostaphylos uva-ursi – cunoscuta si sub denumirea de „strugurele ursului, aceste fructe conțin hidrochinone (inclusiv arbutina), glicozide fenolice, taninuri și flavonoide. Uva-ursi este cunoscut pentru proprietăți antiseptice și antibacteriene, iar studiile arată că Uva ursi este unul dintre cele mai bune antiseptice urinare, folosit pentru a ajuta la dezinfectarea rinichilor.



Din nou, probabil cel mai ușor de găsit este sub formă de capsulă pe Amazon. Se aplică acelsi avertismentul cu privire la medicamentele deja administrate.