Cicluri biologice parazitare, tipuri de paraziți
Scris: 17 Aug 2020, 23:38
Ontogeneza - este caracteristică organismelor vii, cuprinde totalitatea fazelor și proceselor succesive de creștere și dezvoltare, de la oul fecundat până la maturitate și de reproducere, cu formarea de noi generații ale unei specii. Fenomenul se petrece după scheme asemănătoare, fie că este vorba de organisme libere, fie de cele parazite, sau de alte forme de asociație. În universul parazitar s-a adoptat termenul de ciclu biologic (ciclu vital sau evolutiv) pentru metamorfozele și procesele de dezvoltare de la stadiul de ou la adult, capabil de reproducere, ale speciilor parazite.
Viața parazitară se desfășoară în moduri foarte variate, fiecare parazit beneficiind de una sau mai multe gazde, alături de care unele forme evolutive necesită alternanțe de stadii parazitare cu stadii libere sau facultativ parazite. Corelat de aceste succesiuni, există mai multe categorii de gazde (G):
- gazde definitive (G.D.) - organismele în care se dezvoltă stadiile preimaginale, care uneori se pot multiplica asexuat;
- gazde paratenice (G.P.) - organisme intervenite accidental în dezvoltarea unui parazit, capabil de supraviețuire și acumulare prin aport exogen;
- gazde vector (G.V.) - reprezentate de organisme libere sau parazite în care, dacă pătrund paraziți mai mici decât acestea, supraviețuiesc și sunt transportați la mari distanțe.
TIPURI DE PARAZIȚI
Există mai multe criterii de clasificare a paraziților, cum sunt:
- durata parazitării;
- alternanța și numărul gazdelor ce intervin pentru realizarea ciclului evolutiv;
- criteriu temporal.
Pe baza acestor criterii, se deosebesc:
1. Paraziți temporari (P.T.) - reprezentați de specii care trăiesc în sau pe corpul gazdei, un interval scurt (de la câteva secunde sau ore la câteva zile), corelat cu durata de hrănire, după care, desprinzându-se, trăiesc liber în diverse biotopuri și ecosisteme. De exemplu, culicidele, duc viață parazitară câteva minute, iar ixodidele câteva săptămâni, hrănindu-se cu sânge, apoi duc viață liberă, fiind adaptabile condițiilor ecologice specifice biotopurilor în care trăiesc.
2. Paraziți staționari - care s-au adaptat vieții parazitare un timp mai îndelungat, uneori toată viața, gazdele formând biotopuri cu surse de hrană. În această grupă se deosebesc:
- paraziți larvari - a căror viață parazitară se derulează periodic, alternativ cu cea liberă, însă numai formele larvare ale unei specii sunt adaptate parazitismului. Acești paraziți se întâlnesc frecvent la helminți ale căror larve de dezvoltă la G.I.: gasteropode, insecte, pești, etc;
- paraziți imaginali - sunt reprezentați de formele adulte, în timp ce stadiile preimaginale au rămas adaptate condițiilor din mediul exterior, trăind în interacțiune cu alte componente ale biocenozelor;
- paraziți permanenți - care s-au adaptat complet vieții parazitare, în condițiile oferite de mediul exterior, nu supraviețuiesc decât un timp scurt. Gazdele au devenit mediul lor vital, condiție esențială a existenței. Babesiile și alte hemosporidii, deși parazitează alternativ mamiferele și ixodidele, nu conțin generații sau stadii libere care să reziste la interacțiunea factorilor ecologici.
3. Hiperparazitii - sunt reprezentați de specii de protozoare, helminți, care s-au adaptat condițiilor de mediu și unor biotopuri, paraziți de dimensiuni mai mari. Căpușele, de exemplu, paraziți temporari la mamifere și păsări, sunt, la rândul lor, gazde pentru stadiile gameto- și sporogonice ale hemosporidiilor.
Din punct de vedere al numărului și categoria gazdelor, se deosebesc:
1. Paraziți monoxeni (P.M.) - al căror ciclu evolutiv se realizează cu participarea unei singure gazde, cu sau fără existența stadiilor de dezvoltare liberă în mediu.
2. Paraziți dixeni (P.D.) - în ontogeneza cărora intervin, în mod obligatoriu, două tipuri de gazde (G.D. și G.I.). Și la acești paraziți derularea ciclului vital comportă sau nu stadii libere adaptate unor condiții diferite de mediu.
3. Paraziți trixeni (P.T.) - ontogeneza cestodului Diplyllobothrium latum se desfășoară folosind G.D. omul și animalele mamifere ihtiofage, crustacee inferioare și pești sau gazde complementare. Se remarcă, în succinta enunțare a unor tipuri de cicluri biologice, o mare diversitate adaptativă, în care, la unele specii parazitare, prezența mediului exterior, a biotopurilor lui (în care evoluează așa zilele faze exogene) este dominantă ca durată, iar altele, la care organismul gazdă constituie ''cadrul'', mediul de bază, în care se dezvoltă fazele endogene.
Din punct de vedere al obligativității sau nu a parazitării, există:
- paraziți obligatorii - viața parazitară este obligatorie pentru cel puțin una din formele evolutive ale speciei;
- paraziți facultativi - reprezentați de specii ce trăiesc liber în mediu, dar care ajunse accidental în corpul unor organisme gazdă, se adaptează vieții parazitare.
Viața parazitară se desfășoară în moduri foarte variate, fiecare parazit beneficiind de una sau mai multe gazde, alături de care unele forme evolutive necesită alternanțe de stadii parazitare cu stadii libere sau facultativ parazite. Corelat de aceste succesiuni, există mai multe categorii de gazde (G):
- gazde definitive (G.D.) - organismele în care se dezvoltă stadiile preimaginale, care uneori se pot multiplica asexuat;
- gazde paratenice (G.P.) - organisme intervenite accidental în dezvoltarea unui parazit, capabil de supraviețuire și acumulare prin aport exogen;
- gazde vector (G.V.) - reprezentate de organisme libere sau parazite în care, dacă pătrund paraziți mai mici decât acestea, supraviețuiesc și sunt transportați la mari distanțe.
TIPURI DE PARAZIȚI
Există mai multe criterii de clasificare a paraziților, cum sunt:
- durata parazitării;
- alternanța și numărul gazdelor ce intervin pentru realizarea ciclului evolutiv;
- criteriu temporal.
Pe baza acestor criterii, se deosebesc:
1. Paraziți temporari (P.T.) - reprezentați de specii care trăiesc în sau pe corpul gazdei, un interval scurt (de la câteva secunde sau ore la câteva zile), corelat cu durata de hrănire, după care, desprinzându-se, trăiesc liber în diverse biotopuri și ecosisteme. De exemplu, culicidele, duc viață parazitară câteva minute, iar ixodidele câteva săptămâni, hrănindu-se cu sânge, apoi duc viață liberă, fiind adaptabile condițiilor ecologice specifice biotopurilor în care trăiesc.
2. Paraziți staționari - care s-au adaptat vieții parazitare un timp mai îndelungat, uneori toată viața, gazdele formând biotopuri cu surse de hrană. În această grupă se deosebesc:
- paraziți larvari - a căror viață parazitară se derulează periodic, alternativ cu cea liberă, însă numai formele larvare ale unei specii sunt adaptate parazitismului. Acești paraziți se întâlnesc frecvent la helminți ale căror larve de dezvoltă la G.I.: gasteropode, insecte, pești, etc;
- paraziți imaginali - sunt reprezentați de formele adulte, în timp ce stadiile preimaginale au rămas adaptate condițiilor din mediul exterior, trăind în interacțiune cu alte componente ale biocenozelor;
- paraziți permanenți - care s-au adaptat complet vieții parazitare, în condițiile oferite de mediul exterior, nu supraviețuiesc decât un timp scurt. Gazdele au devenit mediul lor vital, condiție esențială a existenței. Babesiile și alte hemosporidii, deși parazitează alternativ mamiferele și ixodidele, nu conțin generații sau stadii libere care să reziste la interacțiunea factorilor ecologici.
3. Hiperparazitii - sunt reprezentați de specii de protozoare, helminți, care s-au adaptat condițiilor de mediu și unor biotopuri, paraziți de dimensiuni mai mari. Căpușele, de exemplu, paraziți temporari la mamifere și păsări, sunt, la rândul lor, gazde pentru stadiile gameto- și sporogonice ale hemosporidiilor.
Din punct de vedere al numărului și categoria gazdelor, se deosebesc:
1. Paraziți monoxeni (P.M.) - al căror ciclu evolutiv se realizează cu participarea unei singure gazde, cu sau fără existența stadiilor de dezvoltare liberă în mediu.
2. Paraziți dixeni (P.D.) - în ontogeneza cărora intervin, în mod obligatoriu, două tipuri de gazde (G.D. și G.I.). Și la acești paraziți derularea ciclului vital comportă sau nu stadii libere adaptate unor condiții diferite de mediu.
3. Paraziți trixeni (P.T.) - ontogeneza cestodului Diplyllobothrium latum se desfășoară folosind G.D. omul și animalele mamifere ihtiofage, crustacee inferioare și pești sau gazde complementare. Se remarcă, în succinta enunțare a unor tipuri de cicluri biologice, o mare diversitate adaptativă, în care, la unele specii parazitare, prezența mediului exterior, a biotopurilor lui (în care evoluează așa zilele faze exogene) este dominantă ca durată, iar altele, la care organismul gazdă constituie ''cadrul'', mediul de bază, în care se dezvoltă fazele endogene.
Din punct de vedere al obligativității sau nu a parazitării, există:
- paraziți obligatorii - viața parazitară este obligatorie pentru cel puțin una din formele evolutive ale speciei;
- paraziți facultativi - reprezentați de specii ce trăiesc liber în mediu, dar care ajunse accidental în corpul unor organisme gazdă, se adaptează vieții parazitare.