BarfDiet

Din denumire se înțelege, se va da carne fără os (macra) de orice animal în afara de cea de porc, datorita virusului Aujeszky (pseudorabia), porcul fiind o buna gazda pentru acest virus. Poate fi administrata carnea de porc numai în cazul în care cunoașteți îndeajuns sursa (examinare clinica amănunțită). Găsiți mai multe informații AICI .
E bine sa va asigurați de calitatea cărnii înainte de a o achiziționa. Carnea pentru consumul uman poate fi administrata direct, fără a mai fi nevoie de congelare; însă pentru linistea dumneavoastră, o puteți congela înainte.
CFO este o parte esențială în Barf. Ocupa o proporție de 25-35% din totalul dietei.

Compoziția chimica a cărnii este:
*CONTINUTUL DE APA (este cu atât mai mare cu cât conținutul de grăsime este mai mic). În organismul animal, este componentul cu proporția cea mai însemnată - în medie de 60%, dar cu variabilitatea dependenta de vârstă, tip morfo- productiv: 75-80% la nou-născuți, 60% la animale adulte (chiar 50% la animalele adulte îngrășat).
Apa are un rol vital pentru organism; funcțiile mai importante ale apei sunt:
-transportor al nutreturilor la toate celulele organismului și a "deșeurilor" rezultate din metabolizarea acestora, pentru eliminare- la nivelul aparatului excretor
-realizează mediul de desfășurare a reacțiilor biochimice
-este utilizata sau din contra, se produce în diferitele reacții biochimice intracelulare
-în soluțiile apoase se desfășoara fenomene fizico-chimice: osmoza, ph-ul
-participa la termoreglare prin evaporare.

Eliminarea apei din organism se face continuu pe caile urmatoare:
*cale renala: sub forma de urina (apa plus deșeuri metabolice)
*cale intestinala: în fecalele normale apa reprezinta cca 70% (în diaree: 80%, în constipatie: 60%).

*CONȚINUTUL DE PROTEINE
Proteinele (substanțe organice naturale) sunt constituenți de baza ai materiei vii vegetale și animale. Ele întra atât în structura nucleului cât și a componentelor citoplasmatice. Compoziția lor elementara este relativ identica, având în molecula C (51-56%), H (6,5-7,5%), O (20-23%), N (15,5-18,5%), S (0-2%), deseori P (0-1%) și uneori metale (Fe, Cu, Mg, Co). Sinteza proteinelor (proteogeneza) consta în formarea de polipeptide (legarea într-o anumita ordine a mai multor alfa-aminoacizi), apoi de proteine din aminoacizii care sunt transportați prin seva elaborata, la celule; aminoacizi aduși prin sânge de la nivelul intestinului. Deci, în celula animala ajung aminoacizi de aport alimentar care au rezultat în urma degradarilor digestive ale hranei.
Proteinele rezulta prin asamblarea unui număr mare de aminoacizi - rezultând macromolecule care au un grad ridicat și foarte diversificat de organizare structurala. Masa lor moleculara poate depăși 100. 000.
Exemple:
-mioglobina mușchilor - 17.000
-albumina din ou - 36.000
-hemoglobina sângelui - 68.000
-miozina din mușchi - 850.000
-virusul mozaicului tutunului - 40.000.000.
Cand sunt alcătuite numai din aminoacizi se denumesc holoproteide.

Proprietățile fizico-chimice ale proteinelor.

Se repercuteaza asupra digestiei, valorificării lor si, în general, asupra funcțiilor pe care le îndeplinesc în organism. Totodată, acestea servesc la identificarea și determinarea diferitelor substanțe proteice și la aprecierea calitativa a alimentelor proteice. Câteva proprietăți mai importante ale proteinelor sunt:

- SOLUBILITATEA. Majoritatea proteinelor sunt solubile în apa și în soluții saline (keratina este insolubila în timp ce albuminele au solubilitate foarte mare). Este influențată de grupările polare hidrofile și de ph-ul soluției: este minima la pHi și creste spre regiunile acide respectiv alcaline delimitate de aceasta valoare. Creste la concentrații saline scăzute și scade, pana la precipitare, la concentrații saline mari. Precipitarea are loc prin adiție de săruri ca NaCl, Na2SO4, sau (NH4) 2SO4.

- CARACTER COLIODAL. În soluții diluate proteinele se disperseaza în particule (cu dimensiuni cuprinse între 1-100 milimicroni). În soluții concentrate particulele se asociaza formand micele (agregate macromoleculare).

- DENATURAREA PROTEINELOR. Sub actiunea unor agenti fizici ( caldura, agitare, ultrasunete, razele X, radiatiile U.V.) si/sau chimici (acizii si bazele concentrare, ureea, sarurile metalelor grele, solventii organici, detergentii, taninurile) moleculele proteice pot trece de la o conformatie ordonata la o stare dezorganizata fara a fi afectata structura primara sau masa moleculara. Denaturarea determina insa modificari chimice, fizice, sau biologice ( se reduce solubilitatea, se modifica vascozitatea si presiunea osmotica, pierd activitatea biologica, pierd capacitatea de a se combina cu apa, creste numarul de grupari - SH (datorita desfacerii legaturilor -S-S-), creste valoarea PHi, creste susceptibilitate la hidroliza enzimatica, se intensifica reactiile de culoare. Daca intensitatea si durata de actiune a agentului repliant nu depaseste anumite limite, procesul de denaturare este ireversibil: inlaturarea acestuia face ca moleculele a caror structura a fost doar partial denaturata sa se renatureze redobandind structura si proprietatile biologice initiale (un exemplu ar fi congelarea).

- COAGULAREA PROTEINELOR. Se produce datorita denaturarii lor sub actiunea caldurii si consta in precipitare ireversibila (ex: albusul oului).

-HIDROLIZA. Proteinele sunt scindate, prin hidroliza, in prezenta acizilor, bazelor sau a enzimelor proteolotice, rezultand, in final, aminoacizi din care sunt constituite.

TIPURI DE PROTEINE
Proteinele se pot grupa in 3 tipuri principale:

1.PROTEINE FIBRILARE (sau fibroase). Cuprind scleroproteinele care sunt proteine insolubile si foarte rezistente la actiunea enzimelor proteolitice din tubul digestiv. Contin: cantitate mare de O, cantitate redusa de N, proportie ridicata de glicocol (aminoacid simplu). Rolul in organismul animal este de sustinere, protectie si rezistenta mecanica (intra in structura tesuturilor conjunctive, de sustinere si epidermice). Din grup scleroproteinelor fac parte:

*Colagenele pot reprezenta 30% din proteinele corporale la mamifere, fiind componente proteice principale ale tesutului conjuctiv, tendoanelor, ligamentelor, cartilagiilor, pielii (reprezinta circa 95% din materia organica a oaselor si cartilagiilor). Sunt bogate in hidroxiprolina, prolina si glicocol. Dupa fierbere rezulta gelatine care pot fi hidrolizate de enzimele digestive dar sunt lipsite de unii aminoacizi (tirozina, triptofan, cistina).

*Elastina. Intra in constitutia fibrelor elastice din artere si tendoane. Desi au asemanari cu colagenele, nu se transforma in gelatina. Au o cantitate mai mica de prolina si hidroxiprolina (dominante sunt glicocolul si leucina).

*Keratinele sunt proteine de constitutie a epidermei, parului, penelor, ongloanelor, lanii, copitelor. Contin mult sulf (circa 4% in lana, 3% in firul de par).

Alte proteine fibroase: fibrina, miozina,fibrinogenul.

2.PROTEINE DE TIP GLOBULAR. Reprezinta majoritatea proteinelor si cuprind:

*Albuminele. Sunt solubile in apa, solutii saline, acizi si baze diluate si coaguleaza prin incalzire la 60-70 de grade. De asemenea, precipita in solutii saturate de Na2SO4 si (NH4)2SO4. In structura lor intra toti aminoacizii, mai putin glicocolul. Se gasesc in: oua, lapte, sange, citoplasma, alte lichide din organismul animal si intr-un numar mare de vegetale.

*Globulinele. Sunt insolubile sau foarte putin solubile in apa. Se gasesc in: oua (ovoglobulina), lapte (lactoglobulina), sange (seroglobuline si fibrinogen) - fiind proteinele globulare cu cea mai mare raspandire in organismul animal.

*Histonele. Sunt solubile in apa (mai ales in prezenta electrolitilor), coagulabile la cald si hidrolizabile sub actiunea pepsinei. In structura lor intra in proportie mare (20-30%) aminoacizii diaminocarboxilici (arginina, histidina, lizina) care le confera si caracterul bazic. Sunt proteine de baza ale nucleotidelor fiind asociate ADN-ului din nucleul celulelor glandulare (pancreas, timus), celulelor spermatice (la peste).

*Protaminele. Si acestea sunt proteine de baza cu un continut ridicat (circa 80%) in aminoacizi diaminomonocarboxilici (arginina in cantitate mare, histidina, lizina). Se diferentiaza de histone prin: caracter bazic mai accentuat, masa moleculara relativ redusa si structura mai simpla, nu coaguleaza la cald, si nu sunt hidrolizate de pepsina. Nu contin aminoacizii: tirozina, fenilalanina, triptofanul si aminoacizii cu sulf (tioaminoacizi).

3.PROTEINE CONJUGATE (heteroproteinele)[/b]. Gruparea prostetica are natura chimica foarte variabila: acid fosforic la fosfoproteide, glucide la glicoproteide, lipide la lipoproteide, un pigment la cromoproteide, un acd nucleic la nucleoproteide.

*Fosfoproteidele. Se gasesc in organismul animal sub forma de saruri de calciu sau potasiu, fiind predominante in lapte si oua si au rol insemnat in hranirea tineretului respectiv a embrionului. Cele mai importante tipuri de fosfolipide sunt: cazeinele( in lapte reprezentand 80% din proteinele totale; nu coaguleaza la fierberea laptelui si protejeaza albuminele si globulinele; in structura cazeinelor intra toti aminoacizii esentiali, fiind socotite proteine "complete" care, de altfel, confera laptelui atributul de aliment de valoare nutritiva completa); ovovitelinele si fosfovitelinele.

*Glicoproteidele. Sunt raspandite in diferite tesuturi animale, in plasma, in saliva, cordonul ombilical, zantina, hipoxantinaical, in albusul de ou, avand rol de constituenti plasmatici celulari cu rol de protector al mucoaselor ( digestive, respiratorii, urinare, genitale). Si mai au rolul de componente de grup sangvin sau inhibitori ai hemaglutinarii( alipirea hematiilor).

*Lipoproteidele. Sunt raspandite in structura celuleor animale ( mitocondrii, membrane celulare, reticul endoplasmatic, nucleu); in plsma sangvina legate de alfa si mai ales beta- globulinele; in galbenusul de ou si in lapte. Au rol in transportul lipidelor, vitaminelor, hormonilor, a substantelor medicamentoase; sunt sursa de energie.

*Cromoproteidele (pigmentii). Se clasifica in porfirinice: hemoglobina ( globina+hem sau hemina cu Fe), clorofila ( globina+ hem sau hemina cu Mg), citocromii, hemenzime; si neporfirinice.

*Nucleoproteidele. Au drept componenta prostetica acizii nucleici ADN si ARN. Sunt raspandite in materia vie avand rol biologic de baza in stocarea si transferul informatiei genetice, diviziunea celulara si biosinteza proteinelor.


* CONTINUTUL DE SUBSTANTE AZOTATE.
Consta in aminoacizi, dipeptide, tripeptide, carnitina, nucleotide, baze purinice ( xantina, hipoxantina, acidul uric)., creatina, fosfocreatina.

* CONTINUTUL DE LIPIDE.

* CONTINUTUL DE SUBSTANTE NEAZOTATE.
Consta in : glicogen, inozitol, glucoza, acid lactic, acid formic si acid malic.

*SUBSTANTE MINERALE.
Cum ar fi: potasiu, fier, fosfor, sulf, sodiu, magneziu, calciu.

* VITAMINE. A, B1, B2, B6, C, D, E, PP, in organe ca: ficat, inima, creier, rinichi, muschi.

Mai multe informatii AICI cu privire la aminoacizii si vitaminele din alimentatia cruda.