BarfDiet

CALCIU SI FOSFOR

Calciul servește la construcția scheletului. Aproximativ 98% din calciul prezent la om și animale este stocat în oase; pentru o persoană de 75 kg acest procent este echivalent cu aproximativ 1.300g, la un câine de 10 kg cu aproximativ 120g. Pentru fosfor, această valoare este de aproximativ 80%. Doar aproximativ 2% din calciu se găsește în țesuturi și aici este util pentru coagularea sangelui, pentru excitabilitatea mușchilor inimii și a nervilor, pentru construirea hormonilor și, de asemenea, pentru multe activități enzimatice. Fosforul este o componentă a membranelor celulare, a acizilor nucleici și a multor proteine ​​și joacă un rol central în metabolismul energetic. Calciul și fosforul funcționează împreună. Raportul în nutriția naturală este de 1:1.

Organismul animal are nevoie de calciu si fosfor pentru crestere, gestatie, lactatie ( Ca si P sunt sursa principala de substante minerale din lapte). Animalele sunt foarte sensibile la carenta celor doua elemente, daca nu sunt alimentati corect, atat ei cat sunt pui cat si mama acestora pe durata gestatiei; carenta lor provocand rahitism.

Aportul de calciu și fosfor la câini și pisici este un subiect discutat. Dacă vorbim de înlocuirea alimentelor industriale cu cele preparate acasă, se susține întotdeauna că prepararea acasă nu garantează cantitatea potrivită de calciu-fosfor. Convingerea, susținută de majoritatea medicilor veterinari și experți în nutriție, potrivit careia se poate obține un aport ideal doar prin dozarea exactă a calciului adăugat, nu vad sensul. Pe de o parte, diferitele tipuri de alimente industriale au diferențe considerabile în ceea ce privește conținutul de calciu și fosfor, pe de altă parte, se poate întâmpla ca substanțele de calciu eliberate din legătura lor (carbonat de calciu) să poată duce cu ușurință la un supradozaj. Chiar și sub formă izolată (citrat de calciu), care poate fi utilizat mai bine decât carbonatul de calciu, nu este recomandat. Aici apare imediat problema unei prezențe excesive sau prea puține a mineralului. Dar, cu o dietă care garantează o aprovizionare naturală ( BARF ), nu pot exista daune și pentru câine/pisica acest lucru se realizează dându-i oasele.

Nevoile unui pui în creștere sunt în mod natural diferite de cele ale unui animal adult. Cu toate acestea, dacă un cățeluș primește în mod regulat oase mărunțite sau pulbere de coajă de ou ( vezi reteta AICI ), corpul său este capabil să regleze utilizarea calciului în deplină autonomie.

Majoritatea alimentelor uscate ( boabe) au un exces de fosfor datorită conținutului prea mare de cereale și fibre dietetice, ceea ce înseamnă că trebuie adăugat calciu la acestea. Din acest motiv alimentele industriale au un conținut mai mare de calciu decât fosfor. Important pentru aportul de calciu este, de asemenea, vitamina D. Într-o dietă cu conținut scăzut de grăsimi, poate apărea hipodoză de calciu, deoarece poate fi consumată insuficientă vitamina D solubilă în apă.

Dacă vă hrăniți câinele sau pisica dvs. într-o manieră BIOLOGIC ADECVATA CU ALIMENTE PROASPETE ȘI CÂT MAI NATURAL POSIBIL, NU VA FI NECESAR să vă faceți griji cu privire la cifrele referitoare la procentaj și raport.

Deficiențele, supradozajul și aportul insuficient (destul de rar) apar exclusiv cu utilizarea alimentelor industriale sau după suplimentele cu adaos de calciu.

Puiilor care nu pot mânca încă oase li se poate da pulbere de coajă de ou în mod regulat. Acest lucru se aplică și câinilor mai în vârstă care din diferite motive nu mai pot primi oase. O coajă de ou este suficientă pentru 4 kg de carne. 1/2 linguriță de pulbere de coajă de ou conține aproximativ 900 mg de calciu, aceasta este porția zilnică pentru un câine de aproximativ 25 kg. Legumele și ierburile conțin, de asemenea, mult calciu. Gândiți-vă la o vacă care sta la pășune produce lapte cu un conținut ridicat de calciu. În acest caz, mineralul provine exclusiv din furaje proaspete. La cei care intentioneaza sa practice dieta BARF există întotdeauna teama că în alimentele preparate acasă poate exista prea mult sau prea puțin calciu și că, câinii mari ar putea avea tulburări de creștere și malformații osoase. Dar opusul este adevărat. Odată cu aportul de alimente naturale, organismul reglează echilibrul calciu-fosfor într-un mod complet autonom. Cu o dietă variată, e prezenta și vitamina D, atât de importantă pentru exploatarea calciului.

In nutritia omului si animalelor calciu si fosforul constitue " problema fosfo-calcica" generata de rolul preponderent in cresterea si dezvoltarea individuala, in intretinerea tuturor categoriilor de indivizi, a ambelor elemente minerale. Preponderent este rolul " plastic" urmat de rolurile dinamice si de regulatorii functiilor de:
- mentinere a echilibrului acfido-bazic
- activare enzimatica
- moderarea excitabilitatii neuro-musculare
- interventie in fenomenele de transfer de energie.

Este foarte important, dupa cum am mai scris, ca in ratia alimentara sa se asigure:
- cantitati bine determinate de Ca si P
- un raport corespunzator intre aceste elemente
- prezenta vitaminei d in cantitati minime.

ROLUL CALCIULUI IN ORGANISM

Calciu constitue o parte insemnata din schelet si din dinti ( 98% din calciu total al organismului). in masa uscata a osului proportiile sunt:
- 46% substante minerale
- 36% proteine
- 18% grasimi.

Cenusa osului contine:
- 36% calciu
- 17% fosfor
- 1% magneziu

Calcemia la mamifere este cuprinsa intre 80-120mg/l ( 100mg +/- 5 mg/l). In os se produce o remaniere constanta prin activitatea osteoclastica ( de mobilizare a substantei osoase) si osteoblastica ( de depunere) coordonata de cei doi hormoni: parathormonul ( secretat de paratiroide) respectiv calcitonina ( secretata de celule C tiroidiene).
Calciul are un rol bine definitv in coagularea sangelui; intervine in activitatea metabolica a unui mare numar de enzime.

ROLUL FOSFORULUI IN ORGANISM

Concentratia medie a fosforului in organismul animal este de 10g/kg. Fosforemia medie este de 60mg +/- 10mg/l.

Fosforul este, dupa calciu, al doilea element plastic al osului: in os si dinti se gaseste 80% din fosforul total existent in organism. Cenusa osului contine 17% fosfor. Acesta intra in structura fosfoproteinelor, acizilor nucleici si fosfolipidelor.
Are un rol insemnat in metabolismul glucidelor; joaca un rol important in metabolismul energetic ca element de structura a:

- ATP ( Adenozin-trifosfat ) - Legaturile chimice ale grupului fosfat stocheaza energia necesara celulelor, pentru contractia musculara; aceasta energie este eliberata cand ATP-ul se descompune in ADP sau AMP folosind energia produsa prin descompunerea carbohidratilor sau a altor compusi alimentari
- ADP ( Adenozindifosfat) - Este un important compus organic în metabolism și e esențial în circuitul energiei în celulele vii
- AMP ( Adenozina monofosfat ) - Cunoscută și sub denumirea de acid 5'-adenilic, este un nucleotid; prezent in ARN.

FACTORI CARE INFLUENTEAZA METABOLISMUL FOSFO-CALCIC

1. Factori alimentari

* cantitatile de calciu si fosfor absolut necesare unui animal sunt date de nevoile de intretinere si pentru realizarea productiilor. Acestea nu se pot stabili corect daca nu cunoastem corect factorii de care depind asimilatia. De exemplu: la tineret in lactatie calciul si fosforul din lapte se absoarbe in proportie de 50%, lucru ce presupune ca normele sa fie calculate la dublul cantitatilor necesare intretinerii si formarii diferitelor productii. La adulti, utilizarea calciului si fosforului este in medie de 30% si deci necesarul se calculeaza folosind un coeficient de multiplicare cu 3. Socotind ca printr-un l de lapte se elimina 1,3 g de calciu, necesarul de calciu ar fi de 4g/l lapte produs.

* raportul calciu/fosfor din ratie: la caine 1,1-1,3.
Raportul este dependent de absorbtia intestinala a sarurilor de calciu si a fosfatilor din hrana. Astfel, calciu din saruri devine asimilabil daca se transforma in intestinul subtire in fosfat monocalci ( PO4Hca). Reactia are lor gratie elaborarii acidului fosforic pornind de la fosfatii de aport alimentar. Deci: calciul devine asimilabil daca se ingereaza o cantitate corespunzatoare de fosfati si se produce acidul fosforic necesar..
Daca fosforul este in exces se absoarbe o cantitate crescuta de acid fosforic care va provoca hiperfosforoza si osteofibroza. Daca acesta este deficitar, nu se poate forma fosfat monocalcic solubil, in consecinta, se reduce absorbtia de fosfor si calciu. Hiposforoza intretine rahitismul, osteomalacia, tulburarile de reproductie.

* vitamina D. Calciul si fosforul alimentar se absoarbe numai in prezenta unei cantitati suficiente de vitamina D. Necesarul de vitamina D este dependent direct de raportul existent intre Ca si P si creste cu cat acesta se indeparteaza de raportul fiziologic. Vitamina D poate duce la agravarea unui raport Ca: P necorespunzator rezultat in urma utilizarii nerationale a unor componente minerale. Regimul de intretinere a animalelor are un impact considerabil asupra cantitatii de vitamina d din organism. Astfel, la animalele care sunt expuse la radiatiile solare se formeaza o cantitate mare de vitamina D in piele comparativ cu cele crescute artificial, in privatiune de raze u.V. De aceea, la cele din urma , trebuie multa atentie la rationalizarea alimentatiei si la completarea cu complexe mineralo-vitaminice care sa previna aparitia rahitismului si sa asigure cresterea si dezvoltarea normala

* echilibrul acido-bazic. O absorbtie optima de Ca si P se realizeaza la un pH intestinal optim. Cand acesta creste ( prin consum ridicat de cereale sau alimente industriale) se produce precipitarea fosfatilor si carbonatilor de calciu. Ameliorarea pH-ului se pote face prin adaos de acid lactic, prevenind concomitent si tulburarile de asimilatie. Cainii pe BARF au un pH optim pentru asta. ( ph mai scazut).

2. FACTORI CLIMATICI

Acestia se rasfrang asupra sintezei de vitamina d (si, deci, asupra metabolismului fosfo-calcic) in functie de proportia in care obstrueaza radiatiile ultraviolete. Un mare rol il au poluantii care formeaza nori impenetrabili, cu consecinte deseori nefasta asupra sanatatii animalelor si omului.

3. FACTORI DIGESTIVI

Absorbtia intestinala a calciului si fosforului este determinata si de starea de sanatate a tubului digestiv de care depinde:
- prezenta sarurilor biliare
- digestia corespunzatoare a lipidelor cu eliberarea acizilor grasi care esterifica ( reacție reversibilă dintre un acid și un alcool, cu formare de ester și eliminare de apă) vitamina D
- prezenta vitaminei D
Bolile tubului digestiv sau ale ficatului pot fi implicate in dezechilibre alimentare, inlcusiv in inducerea rahitismului.

4. FACTORII OSOSI

Transformarile fosforului organic din sange in fosfor organic din os se fac independent de vitamina D. Fosforul organic din os se transforma apoi in fosfor anorganic, necesitand vitamina D. Se pare ca pe langa acestea participa si un factor local.

CARENTA IN CALCIU SI FOSFOR

Scaderea calciului si fosforului sau un dezechilibru calciu-fosfor duce la tulburari grave la animale. Tulburarile de carenta sunt tot mai frecvente ca urmare a cresterii raselor selectionate si ameliorate pentru precocitate si productii foarte ridicate.
Carentele alimentare de calciu si fosfor precum si un dezechilibru fosfo-calci , se pot manifesta prin:

1. TULBURARI LA NIVELUL SCHELETULUI. Acestea se instaleaza ca urmare a scaderii calciului si fosforului precum si/sau prin insuficienta de vitamine C si D, indispensabile fixarii minerale. Se pot manifesta prin:

* RAHITISM

- la tineret este cauzat de carenta de calciu asociata cu aspect insuficient de fosfor si/sau vitamina D. Alte cauze pot fi carentele de fosfor, atrezie biliara si boli renale. Se caracterizeaza prin:
* deformari osoase, articulatii ingrosate, defecte de aplomb, reducerea cresterii
* insuficienta mineralizare a osteoidului şi matrixului cartilaginos;
* epifize scurte, late, turtite, răsfrânte;
* linie de eroziune lată, neregulată;
* deformarea coloanei vertebrale, pelvisului, table dentare
* torace îngust, mătănii costale, deformarea aplomburilor;
* capsule articulare, ligamente laxe, ;
* invazie vasculară a cartilajului de creştere;
* persistenţa cartilajului în osteoid.
* joncţiune osteocondrală neregulata.

* OSTEOMALACIE

- denumita și "rahitismul" animalelor adulte, este mai des întâlnită vacile de lapte și mai puțin la câinii adulți. Manifestările sunt date de ramolire și reducere a rezistentei osoase. Este data de carenta de Vitamina D

* OSTEOFIBROZA

- întâlnită și la animale adulte duce la ramolire osoasă, îngroșare cu reducerea cavităților prin țesutul fibros format. Frecvent, la animalele bolnave, se constata ca sunt hrănite cu rații carentate în calciu sau al căror raport Ca/P este scăzut ( exces relativ de fosfor). Modificările pot fi cauzate și prin exces de fluor.
Carenta în fosfor este asociata adesea și cu pica ( depravare a gustului) : animalele Ling și consuma lemne, mortar de zid. În literatura se semnalează asocierea carentei cu apariția cazurilor de botulism (afecțiune foarte rara cauzata de toxinele bacteriei Clostridium botulinum; toxine care ataca sistemul nervos și provoacă paralizie).

2. FEBRA VITULERA. Afecțiunea este întâlnită la femele ( cu producții de lapte).
Contrar denumirii sale, boala se manifesta prin hipotermie și încetinirea tuturor funcțiilor vitale pana la simptomatologie de tip nevrotic: chiar forma paralitic comatoasa ( posibila coma). Factorul predominant implicat în etiologia acesteia este hipocalcemie instalata brusc. Concomitent scade glicemia și magnezemia dar în măsura mai redusa. La declanșarea bolii mai participa și alți factori responsabili de reglarea mecanismului excitabilitatii neuro-musculare, cum ar fi ruperea raportului K/Ca precum și Ca/P.
La femelele cu producții de lapte se produce o stare a calcemiei printr-o adevărată spoliere: odată cu afluxul lactat, eliminarea calciului creste brusc de la 45-50 g la cantități de 100g pe zi. Este însă extrem de importanta profilaxia bolii prin luarea masurilor de igiena-dietetica, mai ales în ultima perioada de gestație. Acestea consta in:

- hrănire cu nutrețuri bogate în calciu ( procent considerabil de oase cărnoase)
- plimbări scurte, indiferent de anotimp

Frecvent la catea ( mai ales la rasele de talie mica: Pekinez, Terrier pitic, Spitz, Maltez) și foarte rar la pisica se întâlnește tetania de lactație sau eclampsia puerperalis. Apare la scurt timp după declanșarea lactației și se manifesta prin contracții clinice și tonice repetate des asociate cu tulburări ale ritmului respirator. Între cauzele predispozante se considera ca ar fi condițiile proaste de întreținere, lipsa mișcării și alimentația necorespunzătoare cu exces de proteine și dezechilibrata în minerale ( și aici ne referim la hrana industriala).

3.TULBURARI DE REPRODUCȚIE. Se manifesta prin

* INFECUNDITATE manifestata prin reapariția caldurilor ( la 1 luna și apoi 3-4 luni după fătare, când sunt epuizate rezervele minerale ale organismului ca urmare a mobilizării și eliminării prin lapte)

* MORTALITATE EMBRIONARA. Se pare ca are loc fecundarea ovulului dar se produce moartea embrionului și reapariția caldurilor la 2-3 luni ca urmare a scăderii fosforului alimentar.

EXCESUL DE CALCIU

La animale se întâlnesc modificări produse de aportul alimentar excesiv de calciu asociat cu doze mari de vitamina D. Acestea sunt consecință depozitarii ectopice a calciului: la os ( cu formarea osteofitelor sau surourilor) precum și la nivelul arterelor renale sau a bronseolelor.

Cum se manifestă o supradoză de calciu?

Ca urmare a creșterii nivelului de calciu din sânge, în majoritatea cazurilor legat de o cantitate prea mare de vitamina D sintetică, se ajunge la o puternică solicitare generală a metabolismului și crește absorbția calciului în intestin. Defalcarea sau transformarea normală a substanțelor osoase este perturbată, scheletul nu mai este capabil să reacționeze la diferite tensiuni în timpul creșterii și apar fracturi osoase la nivelul articulațiilor.

În majoritatea cazurilor, însă, un exces de calciu nu este responsabil pentru problemele de creștere, ci mai degrabă un aliment prea bogat în energie. Datorită formării crescute a factorilor de creștere asemănători insulinei (IGF-1), precum și a efectului asupra hormonilor tiroidieni, aparatul osos nu crește in sincron. Se pot produce detașări de bucăți de cartilaj (TOC) și deformări ale oaselor și ale cartilajului.


EXCESUL DE FOSFOR

Excesul de fosfor poate fi la fel de nociv ca și carenta. El cauzează osteofibroza asociata cu hipertrofia paratiroidiana, stimularea activității osteoclastice și formarea osului moale.
Excesul de fosfor poate fi determinat prin folosirea complementelor minerale foarte bogate în fosfor.

În general, tulburările de sănătate sunt produse prin mecanismele:
* secreție crescuta de parathormon ca o încercare a organismului de a restabili echilibrul Ca/P. Acesta va mobiliza calciul din os cauzând osteoporoza ( urmata de fracturi)
* excesul de fosfor din hrana prin aport insuficient de calciu favorizează apariția tulburărilor de reproducție și mortalitate perinatal ( avort)

În hrana vegetala poate exista fosfor în exces ca urmare a folosirii îngrășămintelor fosfatate solubile: absorbția intensa de fosfor duce la dezechilibrul fosfo-calcic în plante dar frânează și absorbția de zinc și cupru cu consecințe negative asupra fecunditatii și a rezistentei la infecții a animalelor.