Sistemul imunitar
Scris: 28 Oct 2020, 15:59
Sistemul imunitar al câinelui reprezintă apărarea organizată a organismului său; de fapt are sarcina de a recunoaște particulele dăunătoare numite „antigeni” (Ag) și de a le elimina înainte ca acestea să poată provoca daune. Se distribuie în diferite zone ale corpului și în principal:
- în timus
- măduvă osoasă
- in sânge
- in splină, ficat (celule Kupfer)
- in amigdale
- hipofiză, ( glanda endocrina)
- glandele suprarenale
- intestin subțire (plasturi Peyer)
- in piele și ganglioni limfatici ai sistemului limfatic.
Sistemul imunitar protejează organismul de agresorii externi, în fiecare zi, cum ar fi viruși, bacterii, toxine și tot ceea ce este străin organismului. Agresorul se numește Antigen ( Ag) iar complexul proteic care îl neutralizează se numește Anticorp (Ac). Este un sistem perfect și în același timp complex care, dacă este bine îngrijit, nu tinde să devină dezechilibrat. Este atacat constant de poluarea mediului, de alimentele industriale conservate, din care sursa materiilor prime și a sistemelor de procesare nu sunt niciodată cunoscute consumatorului.
Mantaua hidrolipidică a pielii este o barieră naturală importantă pentru „prima apărare” organică, este formată din apă și grăsimi și acoperă suprafața pielii. În condiții normale, agenții patogeni externi, prezenți într-un număr considerabil pe piele, nu pot pătrunde bariera. Dar atunci când alimentele preambalate creează o stare continua de dismicrobism intestinal, organismul încearcă să le expulzeze prin procese inflamatorii care afectează adesea pielea. Și, desigur, insecticidele chimice, pe lângă faptul că sunt iritante, demolează bariera imună.
Aparatul muco-ciliar din sistemul imunitar este localizat în căile respiratorii. Aceste celule au „cilii” care fac ca mucusul să curgă în direcția opusă celei a aerului inhalat, în acest fel cele mai grosolane și mai nocive particule sunt expulzate în exterior.
Aciditatea gastrică asigură sterilizarea alimentelor care sunt întotdeauna bogate în baterii. Cu toate acestea, această barieră naturală selectiva nu servește pentru a rezista atacurilor invazive, cum ar fi cele ale alimentelor conservate care, pline de aditivi chimici, atacă mucoasa intestinală, după ce au slăbit-o și inflamat-o. Există unele bacterii cu aciditate rapidă, micotoxine și metale grele, care se găsesc și în hrana animalelor.
Cele mai importante celule care se găsesc în sânge și țesuturi: sunt LEUCOCITE (globule albe din sânge), care sunt împărțite în subgrupuri: eozinofile, bazofile / mastocite, neutrofile, monocite / macrofage, limfocite / plasmocite și celule dendritice.
Anticorpii au funcția de a ataca agresorul eliminându-l cu celule nespecifice, dar cu acțiune rapidă, cum ar fi macrofage, celule albe din sânge, Natural Killer (NK). Ulterior intervin limfocitele, celule mai specializate în lăsarea unei imunități permanente.
Recunoașterea și eliminarea dușmanilor se realizează printr-un cod diferit pentru fiecare celulă organică, sistemul imunitar al câinelui confrunta codul fiecărei particule pe care o intalneste cu cele ale organismului său și decide să le ignore sau să le elimine.
Trebuie remarcat faptul că acest cod este prezent și pe celulele moarte sau deteriorate. Recunoașterea și distrugerea se face datorita limfocitelor faimoase B și T, care fac parte din celulele albe din sânge și sunt împrăștiate în tot corpul, în special în ganglionii limfatici, măduva osoasă, splină, ficat și plămâni.
După detectarea unui „inamic”, limfocitele generează o mulțime de anticorpi sau imunoglobuline care blochează invadatorii.
* Limfocitele B eliberează anticorpi (tip IgM, IgG, IgE, IgA) care „caută ” germenii și îi lovesc.
* Limfocitele T (citotoxice și T Helper): combate agenții virali și celulele tumorale și gestionează activitatea întregului sistem imunitar, ajută limfocitele B să producă mulți anticorpi în fazele inflamatorii timpurii ale unei boli și să producă interleukina 2 ( proteină febrei).
* Limfocitele Th2 produc anticorpi IgE și interleukină în inflamațiile cronice răspândite, cum ar fi artrita cronică, astmul, alergiile.
* Limfocitele T „supresoare” limitează activitatea excesivă a limfocitelor Helper atunci când acestea pot deveni dăunătoare.
* Limfocitele NK („killer natural”) ucid celulele infectate direct, fără a produce anticorpi citotoxici Th2 CD8 care ucid direct antigenul infectant sau în celule străine (cum ar fi viruși, transplanturi).
* monocite / macrofage: stimulează limfocitele și înghite bacteriile.
* neutrofile: sunt capabili să elimine un număr variabil de baterii, atât în sânge, cât și în țesuturi. Acestea inglobează celulele „inamice” și le digeră datorită enzimelor specifice pe care sunt capabile să le producă. Pe lângă distrugerea germenilor, neutrofilele eliberează substanțe care reglează răspunsul inflamator al sistemului imunitar, cum ar fi citokinele.
* bazofilele eliberează histamină, heparină (un anticoagulant), citokine și alte substanțe chimice.
* mastocite celule albe bazofile din sânge implicate în răspunsul alergic, plasma și rezistența la paraziți.
* eozinofile: se activează în cazul alergiilor și paraziților.
* citokinele sunt conductorii sistemului imunitar, prin intermediul acestor molecule, celulele S.I., interacționează prin schimbul de semnale care le coordonează și reglează activitatea.
Curățarea „câmpului de luptă”, al sistemului imunitar la câine se face de către macrofagele care înglobează și digeră tot ce rămâne.
Cu acest proces, numit fagocitoză, multe substanțe care ar fi dăunătoare sunt eliminate din organism, cum ar fi: germeni patogeni, celule moarte și alte materiale străine.
Limfocitele sunt capabile să-și amintească atât codurile corpului de care aparțin, cât și cele ale substanțelor nocive cu care au intrat în contact, ceea ce face posibilă munca lor de apărare.
În cazul în care această memorie se va deteriora, de exemplu, datorită vaccinurilor și alimentelor industriale care mențin organismul într-o stare perenă de inflamație și stimularea continuă a sistemului imunitar, pot avea consecințe grave.
În acest caz, limfocitele ar pierde capacitatea de a recunoaște celulele corpului căruia îi aparțin și ar începe să atace o parte a acestuia.
Acest fenomen este baza tuturor bolilor definite ca AUTOIMUNE.
- în timus
- măduvă osoasă
- in sânge
- in splină, ficat (celule Kupfer)
- in amigdale
- hipofiză, ( glanda endocrina)
- glandele suprarenale
- intestin subțire (plasturi Peyer)
- in piele și ganglioni limfatici ai sistemului limfatic.
Sistemul imunitar protejează organismul de agresorii externi, în fiecare zi, cum ar fi viruși, bacterii, toxine și tot ceea ce este străin organismului. Agresorul se numește Antigen ( Ag) iar complexul proteic care îl neutralizează se numește Anticorp (Ac). Este un sistem perfect și în același timp complex care, dacă este bine îngrijit, nu tinde să devină dezechilibrat. Este atacat constant de poluarea mediului, de alimentele industriale conservate, din care sursa materiilor prime și a sistemelor de procesare nu sunt niciodată cunoscute consumatorului.Mantaua hidrolipidică a pielii este o barieră naturală importantă pentru „prima apărare” organică, este formată din apă și grăsimi și acoperă suprafața pielii. În condiții normale, agenții patogeni externi, prezenți într-un număr considerabil pe piele, nu pot pătrunde bariera. Dar atunci când alimentele preambalate creează o stare continua de dismicrobism intestinal, organismul încearcă să le expulzeze prin procese inflamatorii care afectează adesea pielea. Și, desigur, insecticidele chimice, pe lângă faptul că sunt iritante, demolează bariera imună.
Aparatul muco-ciliar din sistemul imunitar este localizat în căile respiratorii. Aceste celule au „cilii” care fac ca mucusul să curgă în direcția opusă celei a aerului inhalat, în acest fel cele mai grosolane și mai nocive particule sunt expulzate în exterior.
Aciditatea gastrică asigură sterilizarea alimentelor care sunt întotdeauna bogate în baterii. Cu toate acestea, această barieră naturală selectiva nu servește pentru a rezista atacurilor invazive, cum ar fi cele ale alimentelor conservate care, pline de aditivi chimici, atacă mucoasa intestinală, după ce au slăbit-o și inflamat-o. Există unele bacterii cu aciditate rapidă, micotoxine și metale grele, care se găsesc și în hrana animalelor.
Cele mai importante celule care se găsesc în sânge și țesuturi: sunt LEUCOCITE (globule albe din sânge), care sunt împărțite în subgrupuri: eozinofile, bazofile / mastocite, neutrofile, monocite / macrofage, limfocite / plasmocite și celule dendritice.Anticorpii au funcția de a ataca agresorul eliminându-l cu celule nespecifice, dar cu acțiune rapidă, cum ar fi macrofage, celule albe din sânge, Natural Killer (NK). Ulterior intervin limfocitele, celule mai specializate în lăsarea unei imunități permanente.
Recunoașterea și eliminarea dușmanilor se realizează printr-un cod diferit pentru fiecare celulă organică, sistemul imunitar al câinelui confrunta codul fiecărei particule pe care o intalneste cu cele ale organismului său și decide să le ignore sau să le elimine.Trebuie remarcat faptul că acest cod este prezent și pe celulele moarte sau deteriorate. Recunoașterea și distrugerea se face datorita limfocitelor faimoase B și T, care fac parte din celulele albe din sânge și sunt împrăștiate în tot corpul, în special în ganglionii limfatici, măduva osoasă, splină, ficat și plămâni.
După detectarea unui „inamic”, limfocitele generează o mulțime de anticorpi sau imunoglobuline care blochează invadatorii.
* Limfocitele B eliberează anticorpi (tip IgM, IgG, IgE, IgA) care „caută ” germenii și îi lovesc.
* Limfocitele T (citotoxice și T Helper): combate agenții virali și celulele tumorale și gestionează activitatea întregului sistem imunitar, ajută limfocitele B să producă mulți anticorpi în fazele inflamatorii timpurii ale unei boli și să producă interleukina 2 ( proteină febrei).
* Limfocitele Th2 produc anticorpi IgE și interleukină în inflamațiile cronice răspândite, cum ar fi artrita cronică, astmul, alergiile.
* Limfocitele T „supresoare” limitează activitatea excesivă a limfocitelor Helper atunci când acestea pot deveni dăunătoare.
* Limfocitele NK („killer natural”) ucid celulele infectate direct, fără a produce anticorpi citotoxici Th2 CD8 care ucid direct antigenul infectant sau în celule străine (cum ar fi viruși, transplanturi).
* monocite / macrofage: stimulează limfocitele și înghite bacteriile.
* neutrofile: sunt capabili să elimine un număr variabil de baterii, atât în sânge, cât și în țesuturi. Acestea inglobează celulele „inamice” și le digeră datorită enzimelor specifice pe care sunt capabile să le producă. Pe lângă distrugerea germenilor, neutrofilele eliberează substanțe care reglează răspunsul inflamator al sistemului imunitar, cum ar fi citokinele.
* bazofilele eliberează histamină, heparină (un anticoagulant), citokine și alte substanțe chimice.
* mastocite celule albe bazofile din sânge implicate în răspunsul alergic, plasma și rezistența la paraziți.
* eozinofile: se activează în cazul alergiilor și paraziților.
* citokinele sunt conductorii sistemului imunitar, prin intermediul acestor molecule, celulele S.I., interacționează prin schimbul de semnale care le coordonează și reglează activitatea.
Curățarea „câmpului de luptă”, al sistemului imunitar la câine se face de către macrofagele care înglobează și digeră tot ce rămâne.
Cu acest proces, numit fagocitoză, multe substanțe care ar fi dăunătoare sunt eliminate din organism, cum ar fi: germeni patogeni, celule moarte și alte materiale străine.
Limfocitele sunt capabile să-și amintească atât codurile corpului de care aparțin, cât și cele ale substanțelor nocive cu care au intrat în contact, ceea ce face posibilă munca lor de apărare.În cazul în care această memorie se va deteriora, de exemplu, datorită vaccinurilor și alimentelor industriale care mențin organismul într-o stare perenă de inflamație și stimularea continuă a sistemului imunitar, pot avea consecințe grave.
În acest caz, limfocitele ar pierde capacitatea de a recunoaște celulele corpului căruia îi aparțin și ar începe să atace o parte a acestuia.
Acest fenomen este baza tuturor bolilor definite ca AUTOIMUNE.