BarfDiet

Anticorpii (Ac) sunt substanţe chimice complexe sintetizate de către sistemul celular al imunităţii, ca răspuns la pătrunderea în organism a unui antigen. Element caracteristic al imunităţii dobândite, anticorpul se defineşte ca un produs de reacţie care are capacitatea de a reacţiona specific cu antigenul care i-a indus formarea.
Anticorpii serici sunt sintetizaţi de către plasmocite, ca răspuns la stimularea provocată de antigen. Anticorpii sunt proteine serice şi anume gamaglobuline.
Grupul globulinelor de care aparţin anticorpii a fost numit imunoglobuline.

Denumirea lor în funcţie de efectul asupra antigenului este următoarea:

- aglutinine - aglutinează antigenul corpuscular;
- precipitine - precipită antigenul solubil;
- lizine (hemolizine) - produc liză;
- opsonine - facilitează fagocitoza;
- reagine - determină recţii de hipersensibilitate de tip I;
- sensibilizine - sensibilizează suprafaţa unor celule şi fac posibilă liza dependentă de complement.

Imunoglobulinele

In organism îndeplinesc funcţia de anticorpi şi se pot găsi sub formă de:
* molecule libere ce circulă în sânge
* receptori legaţi la suprafaţa unora din celulele implicate în recunoaşterea antigenelor (receptori pentru antigen).

Deşi sunt asemãnãtoare ca structurã, formeazã o familie de o diversitate imensã, neîntâlnitã la nici o altã proteinã. Imunoglobulinele migreazã electroforetic ca o bandã largã, fiind heterogene, nu numai prin secvenţa aminoacizilor, ci şi prin sarcina electricã. 

Imunoglobulina G ( IgG). Este tipul clasic de Ig clasa majoritară în ser, atât la mamifere cât şi la păsări (Ig Y); se găseşte în limfă, lichidul de edem sau ascitic, în lapte, fiind principala Ig capabilă să traverseze placenta.
Constanta de sedimentare de 7 S şi o g.m. de 150 000. Este termorezistenta, rezista 30 minute la 750 grade C. Este un monomer format din 2 lanţuri grele (H) şi 2 lanţuri uşoare (L), unite între ele printr-o singură legătură disulfidică. Numărul legăturilor disulfidice între cele 2 lanţuri H variază în funcţie de subclasa respectivă.

Imunoglobulina M (IgM). Este o moleculă gigantă pentameră, formată din 5 subunităţi, având formula generală (L2H2)5. Moleculele de IgM au g.m. foarte mare de 900 000 dal şi o constantă de sedimentare de 19 S. Este rezistentă la 560C şi are o perioadă de înjumătăţire de 5,1 zile.
Fiecare subunitate include câte 2 lanţuri uşoare (L) şi 2 lanţuri grele (H).
Structura subunităţilor componente este în mare măsură similară cu acea a unei molecule de IgG.

Imunoglobulina A ( IgA). Clasa de IgA este alcătuită din două sisteme de imunoglobulină şi anume IgA serică şi IgA secretoare.
IgA are o tendinţă evidentă de a produce polimeri, cu constante de sedimentare de 10S, 13S, 15S şi 17-18S, care corespund unor di- tri- tetra- sau pentamere. Funcţia de bază a anticorpilor din clasa IgA, se desfăşoară la nivelul mucoaselor şi secreţiilor, asigurând procesele de apărare locală.
Are o activitate slabă ca anticorpi faţă de antigenele introduse prin imunizare sistemică, un slab efect opsonizant şi nu are capacitatea de a fixa complementul.
Se consideră că rolul principal constă în a îndepărta cantităţi mici de antigene provenite din alimente sau microorganisme absorbite în circulaţia generală.
Este astfel împiedicat accesul antigenelor din alimente la celulele sistemului imun şi stimularea unui răspuns mai extins, care ar devia resursele de apărare de la funcţia lor normală de protecţie antiinfecţioasă.
IgA secretoare asigură rezistenţa locală la nivelul mucoaselor, datorită funcţiilor sale antimicrobiene şi antivirale.

Impiedică penetrarea bacteriilor si virusurilor în celulele epiteliale ale mucoaselor, inhibând fixarea pe suprafaţa acestor celule. Determină liza celulelor microbiene ţintă prin enzime lizozomale. Anticorpii din clasa IgA apar în secreţii în urma administrării antigenului pe cale locală.
Ei par a fi mai puţin specifici, fiind capabili să reacţioneze cu o gamă largă de antigene înrudite celui cu care s-a produs imunizarea.
IgA nu se transferă diaplacentar, dar este secretată în mari cantităţi cu colostrul.


Imunoglobulina D (IgD). Face parte din imunoglobulinele serice, dar se găseşte în cantităţi foarte mici. Are o structură monomerică, cu constanta de sedimentare de 6,6 S şi o g.m. de 170.000-180.000. Celulele care sintetizează IgD au fost evidenţiate în tonsile şi unii limfonoduli, mai rar în splină şi mucoasa intestinală. IgD există în organism sub formă de molecule solubile , care circulă în plasma sangvină şi sub formă de receptor pentru antigen pe suprafaţa limfocitelor B.

Imunoglobuline E ( IgE). Se sintetizează în ţesutul limfoid intestinal şi în tractusul respirator. Se găseşte în cantităţi foarte mici în organism. Factorii genetici sunt fundamentali în determinarea nivelului seric.
Anticorpii din clasa IgE se leagă citofil la receptorii Fc de pe membrana mastocitelor şi bazofilelor, fără a afecta în vreun fel aceste celule. Ei se pot lega şi de receptorii limfocitelor şi ai monocitelor, dar afinitatea de legare în aceste cazuri este mult mai mică. Limfocitele Ts au un rol important în reglarea răspunsului imun prin această clasă de anticorpi.

Mecanismul de actiune
Creşterea nivelului IgE are loc în afecţiunile alergice şi în infestaţiile parazitare cu ascarizi, capilarii, fasciole, trichinele etc.
În momentul în care în organism pătrunde un alergen care este recunoscut specific de către anticorpii IgE, fixaţi citofil pe mastocite şi bazofile, se transmit semnale la acestea, ele suferind un proces de degranulare, eliberând imediat şi în cantităţi mari, amine vasoactive, de genul histaminei, serotoninei etc.
Aceste substanţe vor provoca contracţia muşchilor netezi, vor mări permeabilitatea vasculară, generând simptomatologia tipică a hipersensibilităţii de tip imediat sau de tip I.