STARILE STOMACULUI
Scris: 02 Noi 2020, 14:34
ANATOMIE GASTRICA
Stomacul este o continuare directă a esofagului care se află caudal la nivelul ficatului și adânc sub arcul costal. Fundul stomacului se află pe partea stângă a abdomenului în timp ce pylorul se află în dreapta, continuând cu duodenul. Stomacul are o formă semi-lunară, cu o curbură convexă mai mare și o curbă concavă, aceasta din urmă fiind împărțită printr-un pliu numit incisure unghiular. Zona cardiacă este mică și continuă cu esofagul, în timp ce fundul formează cea mai mare zonă legată de pilor de către corp. Zona pilorică este împărțită în antrul piloric care duce la canalul piloric cu sfincterul său piloric asociat.
Peretele stomacului are patru straturi; din exterior spre interior:
- seroasa - Este o foaie transparentă de celule mezotepiteliale atașate la mușchiul subiacent de țesut conjunctiv slăbit.
- mușchiul - Stratul muscular cuprinde trei straturi de mușchi neted, fibrele musculare longitudinale exterioare sunt continue cu cele ale esofagului și duodenului și se îmbină cu fibrele oblice externe la curbura mai mare și mai mică. Fibra musculară circulară internă acoperă toate zonele, cu excepția fundului, iar fibrele devin în special gândite la pilor unde formează un adevărat sfincter anatomic. Unele fibre oblice interne se desprind din zona cardiacă și formează sfincterul cardac slab.
- submucoasa - conține fibre elastice și alte țesuturi conjunctive, vase de sânge, țesut nervos și limfoid. Mastocitele se găsesc frecvent în mucoasă și submucoasă
- mucoasa - Mucoasa este aruncată în pliuri numite rugae formate din mucoasa musculară. Mucoasa de la suprafață este acoperită de celule epiteliale, coloane care secretă mucus, care se extind în numeroase invaginații formând gropile gastrice. Zona proliferativă de reînnoire epitelială se află la istmul gropilor gastrice de unde celulele migrează în suprafața mucoasei. Rotația celulelor epiteliale are loc în fiecare zi.
Fiecare zonă din stomac conține tipuri specifice de celule glandulare. În zona cardiacă celulele epiteliale secretă mucusul. În regiunile fundului și corpului, celulele parietale găsite în regiunea mijlocie a gropilor gastrice secretă acid clorhidric, în timp ce celulele principale găsite în apropierea bazei gropilor secretă pepsinogen care digeră proteinele. Reînnoirea celulelor parietale și principale are loc de la locurile adânci în gropi la o rată mult mai lentă, de aproximativ 25 de zile. Celulele argentafinei se găsesc în gropile gastrice din regiunea fundului care secretă serotonină și antrum în care gastrina este produsă de celulele G. Aceste celule fac parte din captarea precursorului de amină și celule de decarboxilare ( APUD). Lamina propria a mucoasei conține țesut conjunctiv și mucoasa musculară.
FIZIOLOGIA GASTRICA
Stomacul are trei funcții principale: acționează ca un rezervor pentru alimentele ingerate fără creșterea presiunii intragastrice, amestecă alimentele cu acid clorhidric și pepsină pentru a începe procesul digestiv și controlează fluxul de ingestă în intestin.
Rezervor de alimente
Când alimentele sunt ingerate, relaxarea stomacului permite producerea depunerii fără sa creasca presiuni intragastrice. Capacitatea stomacului este foarte variabilă și variază între 0,5 și 8 litri, în funcție de mărimea câinelui sau pisicii. Capacitatea stomacului de a se relaxa este mediată central, astfel încât in fiecare proces de înghițire are loc relaxarea fundului și a corpului stomacului. Acest lucru este întărit de un reflex local în care distensia stomacului în sine induce relaxarea.
Digestia
Digestia inițială apare prin adăugarea de acid clorhidric și pepsină din fundul și corpul stomacului, iar după amestecarea amănunțită a conținutului din antrul piloric există eliberarea lentă a chimului în duoden. Gastrina este produsă de celulele G din mucoasa antrului și duodenului piloric. Pentru ca celulele parietale să producă acid clorhidric, este necesar ca siturile receptorilor din aceste celule să fie ocupate de una sau mai multe acetilcolină, histamină și gastrină. Blocarea unuia dintre acești receptori reduce serios cantitatea de acid clorhidric produsă de celule. Inhibarea naturală a gastrinei are loc prin mecanism negativ de reabilitare de la niveluri ridicate de acid, iar chimul ajunge la antrum. Gastrina stimulează nu numai producția de acid clorhidric, ci și hipertrofia mucoasei fundale, crește motilitatea antrală și crește tonusul sfincterului gastro-esofagian. Gastrina este în mod normal catabolizată de celulele din rinichi sau ficat printre alte țesuturi. Ionul hidrogen este produs din enzima anhidrază carbonică. Producția de cantități mari de ion hidrogen este un proces dependent de energie care implică transport activ la niveluri de membrană.
Fibrele vagale sunt stimulate de vederea, mirosul și gustul alimentelor, ceea ce rezulta eliberarea de gastrină și, în consecință, acid clorhidric și pepsinogen. Distensia stomacului împreună cu prezența proteinelor digerate stimulează, de asemenea, secreția gastrică. În cele din urmă prezența aminoacizilor și peptidelor din duoden duce la creșterea secreției gastrice prin eliberarea de gastrină și histamină. Producția de histamină apare în principal în faza incipientă a excreției gastrinei.
Pepsinogenul, precursorul inactiv al pepsinei, este produs de celula principală aflată în fundul stomacului. Controlul secreției este determinat de aceleași mecanisme ca și cele care controlează producția de acid. Pepsinogenul este transformat în pepsină în lumenul stomacului prin prezența acidului clorhidric. Dacă pH-ul sucului gastric crește, pepsina este rapid inactivată și acest lucru se întâmplă în mod natural atunci când chimicul gastric intră în duoden, unde bicarbonatul neutralizează acidul gastric și, astfel, pepsina.
Mucusul este compus din glicoproteine, proteine și carbohidrați. Acoperă mucoasa gastrica și o protejează de deteriorările mecanice și funcționează și ca lubrifiant. Secreția de mucus este stimulată de iritarea mucoasei și, de asemenea, de acțiunea acetilcolinei. Mucusul conține inhibitori de pepsină și o anumită capacitate de tamponare împotriva acidului clorhidric.
Bariera mucoasei gastrice
Bariera mucoasă a barierei gastrice este concepută ca un mecanism de apărare pentru a proteja stomacul de alimentele iritate, acidul clorhidric și activitatea excesivă de pepsină. Se compune din două părți: un strat de mucus care acoperă mucoasa gastrică; și, în al doilea rând, celulele epiteliale columnare care acoperă suprafața mucoasei. Deși mucusul are o anumită capacitate de tamponare și poate incita pepsina, rolul său în formarea barierei este minor. Componenta principală a barierei este asigurată de celulele epiteliale și mai concret de stratul lipoproteic de pe suprafața lor apicală. Deteriorarea acestei bariere duce la întreruperea celulelor epiteliale și la ruperea joncțiunilor strânse între celule.
Astfel de leziuni pot rezulta din utilizarea diferitelor medicamente, aspirină, fenilbutazonă, interferențe cu fluxul sanguin gastric care duc la ischemie, reflux de bilă sau enzime pancreatice în stomac și posibila implicare a mecanismelor autoimune. Deteriorarea barierei permite acidului și pepsinei să inflameze mucoasa și țesuturile subiacente cu întreruperea mastocitelor care eliberează histamină, care stimulează producția de acid în continuare și, astfel, daune suplimentare.
Golire
Fundul acționează ca o buncăr și controlează golirea lichidelor, în timp ce antrul acționează ca o cameră de amestecare care măcină alimente solide. Sfincterul piloric are un control redus asupra golirii lichidelor, dar mulți influențează dimensiunea particulelor solidelor golite într-un duoden. În plus, previne refluxul de centuri duodenale în stomac.
Stomacul are un stimulator cardiac electric încorporat situat în curbura mare, care produce cinci unde lente pe minut, care se răspândesc peste stomac și pot iniția contracția musculară. Contracțiile apar doar dacă unda lentă declanșează un potențial de vârf și acest lucru nu apare întotdeauna, deoarece hormonii și mecanismele de control neutru influențează inițierea potențialelor de vârf. Sunt recunoscute trei tipuri de motilitate gastrică. Prima, motilitatea digestivă, apare după ingestia unei mese atunci când există contracții lente de amestecare antrală continuă. Motilitatea interdigestivă apare atunci când stomacul goleste orice conținut din stomac în duoden. În cele din urmă sunt contracțiile intermediare care sunt o tranziție între tipurile de motilitate de mai sus.
Stomacul goleste lichidele mai repede decât solidele și carbohidrații mai repede decât grăsimile. Solidele sunt reținute pentru amestecarea antrală suplimentară până când sunt reduse ca dimensiune la 2 mm, suspendate în lichid și apoi golite în duoden. Când sferele mari de plastic nedigerabile au fost hrănite ca experiment, acestea au rămas în stomac. Cu cât densitatea nutrienților din dietă este mai mare, cu atât stomacul se golește mai lent. Golirea gastrică este controlată de alți factori, cum ar fi prezența chimului cu pH scăzut, sau a chimiei care conțin grăsimi și produse de digestie a proteinelor în duoden, toate acestea reducând golirea gastrică.
Stomacul este o continuare directă a esofagului care se află caudal la nivelul ficatului și adânc sub arcul costal. Fundul stomacului se află pe partea stângă a abdomenului în timp ce pylorul se află în dreapta, continuând cu duodenul. Stomacul are o formă semi-lunară, cu o curbură convexă mai mare și o curbă concavă, aceasta din urmă fiind împărțită printr-un pliu numit incisure unghiular. Zona cardiacă este mică și continuă cu esofagul, în timp ce fundul formează cea mai mare zonă legată de pilor de către corp. Zona pilorică este împărțită în antrul piloric care duce la canalul piloric cu sfincterul său piloric asociat. Peretele stomacului are patru straturi; din exterior spre interior:- seroasa - Este o foaie transparentă de celule mezotepiteliale atașate la mușchiul subiacent de țesut conjunctiv slăbit.
- mușchiul - Stratul muscular cuprinde trei straturi de mușchi neted, fibrele musculare longitudinale exterioare sunt continue cu cele ale esofagului și duodenului și se îmbină cu fibrele oblice externe la curbura mai mare și mai mică. Fibra musculară circulară internă acoperă toate zonele, cu excepția fundului, iar fibrele devin în special gândite la pilor unde formează un adevărat sfincter anatomic. Unele fibre oblice interne se desprind din zona cardiacă și formează sfincterul cardac slab.
- submucoasa - conține fibre elastice și alte țesuturi conjunctive, vase de sânge, țesut nervos și limfoid. Mastocitele se găsesc frecvent în mucoasă și submucoasă
- mucoasa - Mucoasa este aruncată în pliuri numite rugae formate din mucoasa musculară. Mucoasa de la suprafață este acoperită de celule epiteliale, coloane care secretă mucus, care se extind în numeroase invaginații formând gropile gastrice. Zona proliferativă de reînnoire epitelială se află la istmul gropilor gastrice de unde celulele migrează în suprafața mucoasei. Rotația celulelor epiteliale are loc în fiecare zi.
Fiecare zonă din stomac conține tipuri specifice de celule glandulare. În zona cardiacă celulele epiteliale secretă mucusul. În regiunile fundului și corpului, celulele parietale găsite în regiunea mijlocie a gropilor gastrice secretă acid clorhidric, în timp ce celulele principale găsite în apropierea bazei gropilor secretă pepsinogen care digeră proteinele. Reînnoirea celulelor parietale și principale are loc de la locurile adânci în gropi la o rată mult mai lentă, de aproximativ 25 de zile. Celulele argentafinei se găsesc în gropile gastrice din regiunea fundului care secretă serotonină și antrum în care gastrina este produsă de celulele G. Aceste celule fac parte din captarea precursorului de amină și celule de decarboxilare ( APUD). Lamina propria a mucoasei conține țesut conjunctiv și mucoasa musculară.FIZIOLOGIA GASTRICA
Stomacul are trei funcții principale: acționează ca un rezervor pentru alimentele ingerate fără creșterea presiunii intragastrice, amestecă alimentele cu acid clorhidric și pepsină pentru a începe procesul digestiv și controlează fluxul de ingestă în intestin.
Rezervor de alimente
Când alimentele sunt ingerate, relaxarea stomacului permite producerea depunerii fără sa creasca presiuni intragastrice. Capacitatea stomacului este foarte variabilă și variază între 0,5 și 8 litri, în funcție de mărimea câinelui sau pisicii. Capacitatea stomacului de a se relaxa este mediată central, astfel încât in fiecare proces de înghițire are loc relaxarea fundului și a corpului stomacului. Acest lucru este întărit de un reflex local în care distensia stomacului în sine induce relaxarea.Digestia
Digestia inițială apare prin adăugarea de acid clorhidric și pepsină din fundul și corpul stomacului, iar după amestecarea amănunțită a conținutului din antrul piloric există eliberarea lentă a chimului în duoden. Gastrina este produsă de celulele G din mucoasa antrului și duodenului piloric. Pentru ca celulele parietale să producă acid clorhidric, este necesar ca siturile receptorilor din aceste celule să fie ocupate de una sau mai multe acetilcolină, histamină și gastrină. Blocarea unuia dintre acești receptori reduce serios cantitatea de acid clorhidric produsă de celule. Inhibarea naturală a gastrinei are loc prin mecanism negativ de reabilitare de la niveluri ridicate de acid, iar chimul ajunge la antrum. Gastrina stimulează nu numai producția de acid clorhidric, ci și hipertrofia mucoasei fundale, crește motilitatea antrală și crește tonusul sfincterului gastro-esofagian. Gastrina este în mod normal catabolizată de celulele din rinichi sau ficat printre alte țesuturi. Ionul hidrogen este produs din enzima anhidrază carbonică. Producția de cantități mari de ion hidrogen este un proces dependent de energie care implică transport activ la niveluri de membrană. Fibrele vagale sunt stimulate de vederea, mirosul și gustul alimentelor, ceea ce rezulta eliberarea de gastrină și, în consecință, acid clorhidric și pepsinogen. Distensia stomacului împreună cu prezența proteinelor digerate stimulează, de asemenea, secreția gastrică. În cele din urmă prezența aminoacizilor și peptidelor din duoden duce la creșterea secreției gastrice prin eliberarea de gastrină și histamină. Producția de histamină apare în principal în faza incipientă a excreției gastrinei. Pepsinogenul, precursorul inactiv al pepsinei, este produs de celula principală aflată în fundul stomacului. Controlul secreției este determinat de aceleași mecanisme ca și cele care controlează producția de acid. Pepsinogenul este transformat în pepsină în lumenul stomacului prin prezența acidului clorhidric. Dacă pH-ul sucului gastric crește, pepsina este rapid inactivată și acest lucru se întâmplă în mod natural atunci când chimicul gastric intră în duoden, unde bicarbonatul neutralizează acidul gastric și, astfel, pepsina. Mucusul este compus din glicoproteine, proteine și carbohidrați. Acoperă mucoasa gastrica și o protejează de deteriorările mecanice și funcționează și ca lubrifiant. Secreția de mucus este stimulată de iritarea mucoasei și, de asemenea, de acțiunea acetilcolinei. Mucusul conține inhibitori de pepsină și o anumită capacitate de tamponare împotriva acidului clorhidric.Bariera mucoasei gastrice
Bariera mucoasă a barierei gastrice este concepută ca un mecanism de apărare pentru a proteja stomacul de alimentele iritate, acidul clorhidric și activitatea excesivă de pepsină. Se compune din două părți: un strat de mucus care acoperă mucoasa gastrică; și, în al doilea rând, celulele epiteliale columnare care acoperă suprafața mucoasei. Deși mucusul are o anumită capacitate de tamponare și poate incita pepsina, rolul său în formarea barierei este minor. Componenta principală a barierei este asigurată de celulele epiteliale și mai concret de stratul lipoproteic de pe suprafața lor apicală. Deteriorarea acestei bariere duce la întreruperea celulelor epiteliale și la ruperea joncțiunilor strânse între celule. Astfel de leziuni pot rezulta din utilizarea diferitelor medicamente, aspirină, fenilbutazonă, interferențe cu fluxul sanguin gastric care duc la ischemie, reflux de bilă sau enzime pancreatice în stomac și posibila implicare a mecanismelor autoimune. Deteriorarea barierei permite acidului și pepsinei să inflameze mucoasa și țesuturile subiacente cu întreruperea mastocitelor care eliberează histamină, care stimulează producția de acid în continuare și, astfel, daune suplimentare.Golire
Fundul acționează ca o buncăr și controlează golirea lichidelor, în timp ce antrul acționează ca o cameră de amestecare care măcină alimente solide. Sfincterul piloric are un control redus asupra golirii lichidelor, dar mulți influențează dimensiunea particulelor solidelor golite într-un duoden. În plus, previne refluxul de centuri duodenale în stomac. Stomacul are un stimulator cardiac electric încorporat situat în curbura mare, care produce cinci unde lente pe minut, care se răspândesc peste stomac și pot iniția contracția musculară. Contracțiile apar doar dacă unda lentă declanșează un potențial de vârf și acest lucru nu apare întotdeauna, deoarece hormonii și mecanismele de control neutru influențează inițierea potențialelor de vârf. Sunt recunoscute trei tipuri de motilitate gastrică. Prima, motilitatea digestivă, apare după ingestia unei mese atunci când există contracții lente de amestecare antrală continuă. Motilitatea interdigestivă apare atunci când stomacul goleste orice conținut din stomac în duoden. În cele din urmă sunt contracțiile intermediare care sunt o tranziție între tipurile de motilitate de mai sus. Stomacul goleste lichidele mai repede decât solidele și carbohidrații mai repede decât grăsimile. Solidele sunt reținute pentru amestecarea antrală suplimentară până când sunt reduse ca dimensiune la 2 mm, suspendate în lichid și apoi golite în duoden. Când sferele mari de plastic nedigerabile au fost hrănite ca experiment, acestea au rămas în stomac. Cu cât densitatea nutrienților din dietă este mai mare, cu atât stomacul se golește mai lent. Golirea gastrică este controlată de alți factori, cum ar fi prezența chimului cu pH scăzut, sau a chimiei care conțin grăsimi și produse de digestie a proteinelor în duoden, toate acestea reducând golirea gastrică.