Magneziul poate fi definit ca un mineral relaxant, deoarece promovează buna dispoziție și, de asemenea, stabilizează presiunea. Oamenii și animalele au nevoie de magneziu pentru ca inima să bată în mod regulat și pentru ca pancreasul să funcționeze corect. Magneziul, alături de calciu, din care din punct de vedere fiziologic este un antagonist, participă la construcția oaselor și a dinților. De asemenea, guvernează funcția musculară și nervoasă. Este, de asemenea, semnificativ în metabolismul energetic; de fapt, cu un deficit de magneziu, toate procesele metabolice sunt încetinite. Este deosebit de important ca, calciu și magneziu să fie într-o relație proporțională specifică între ele pentru a menține un echilibru intern. Un raport excesiv de calciu și fosfor este întotdeauna însoțit de o lipsă de magneziu. La un animal sănătos, cu o dietă echilibrată (BARF) , manifestările unor astfel de deficiențe nu exista. La om, însă, acestea pot fi foarte ușor obținute cu o dietă greșită. Crampele musculare, agitația, tremurul, greața, inima slabă și hipertensiunea arterială sunt simptomele caracteristice. Conținutul de magneziu din legume, care ar trebui să fie de fapt unul foarte bogat, nu mai este la fel de mare ca pe vremuri, scade în solurile fertilizante, plantele nu mai au timp să absoarbă suficient. Sunt necesare mai multe cercetări pentru a determina în ce măsură acest conținut mai mic de magneziu la plantele crescute intensiv, contribuie într-adevăr la o deficiență. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că multe medicamente sunt și prădători de magneziu. Inhibitori ai pompei de protoni, antiacide, antibiotice, medicamente pentru tensiunea arterială, remedii antivirale, cortizon, imunosupresoare, suplimente de calciu - toate aceste medicamente elimină magneziul din organism. Magneziu întra în compoziția corporala în proporție de 0,4-0,5 p. 1000 ( 0,04-0,05%). Din aceștia 60-70% se găsește în țesutul osos ( cea mai mare parte sub forma de fosfați și carbonati) și numai 1% in lichidele intracelulare. Este element indispensabil și se asociază cu metabolismul calciului și fosforului. Rezervele de Mg din organism sunt foarte scăzute iar necesarul de magneziu este extrem de tributar sporturilor zilnice de hrana. Rolul magneziului în organism este deci:- plastic
- intervine, în aceeași măsură, în nenumăratele procese biochimice. Totodată are funcția de coenzima în metabolismul glucidelor.
Magneziu din sânge și din lichidele biologice are roluri deosebite la nivelul excitabilitatii neuro-musculare și de activator al enzimelor. Magneziu din plante joaca rol în clorofila asemănător cu cel al fierului în hemoglobina. După absorbție, magneziul este transportat în organism legat de proteine ( circa 45% din total) și sub forma de ioni liberi. Mobilizarea magneziului din oase și din mușchi se face foarte dificil și scade cu înaintarea în vârstă.CARENTELE DE MAGNEZIU
La majoritatea speciilor de animale domestice se înregistrează carente alimentare de magneziu, evoluând uneori cu simptomatologie grava.
Simptomatologia în hipomagnezemie este:
- iritabilitate
- stare de nervozitate
- contracturi musculare
- tetanie generalizata ( sindrom caracterizat prin contracția mușchilor și înțepenirea membrelor, ca urmare a anumitor boli sau a unor stări fizice excepționale)
- paralizie și moarte în 20% din cazuri.
Magnezemia poate scădea la valori de 0,5mg/100ml dar apariția semnelor clinice difera ( la unii indivizi nu se manifesta nici la valori mai mici de 1,7mg/100ml.
Un factor ce ar putea declanșa tetania este frigul ( mai ales cel nocturn) cu temperaturi sub 5 grade C, vânt rece.
După cum am mai scris, rezervele corporale de magneziu, îndeosebi cel mobilizat din schelet, sunt foarte scăzute. Carenta primara magneziana este însă excepțională. Dar disponibilizarea magneziului din alimentație poate sa ajungă în valori extrem de mici ( dacă aceasta nu este corespunzătoare).Reducerea cantității de magneziu utilizabil din sânge atrage după sine scăderea eliminărilor acestuia prin urina. Astfel ca determinarea magneziului urinar se poate folosi cu succes ca test cu valoare diagnostica a hipomagnezemiei. Dacă magneziuria are valori peste 100mg/l, concentrația magneziului în sânge se păstrează în limite normale. Dacă prin urina se elimina sub 50 mg magneziu per l și magnezemia scade foarte mult ( la sub 1 mg/100ml).
Pentru a realiza o rație alimentara în care magneziul este disponibil în proporție egala sau peste medie de 17% este necesar:- sa se asigure echilibrul energo- proteic ( favorabil utilizării digestive a Mg)
- sa se folosească sortimente de nutrețuri care ameliorează disponibilitatea
- sa se asigure aport adecvat vitaminic și mineral, ținând cont de relațiile care exista între acestea: de ex, natriul in cantități corespunzătoare, activează disponibilizarea magneziului, în timp ce potasiu o reduce.
Vestea buna ca în dieta Barf, toate acestea nu sunt necesare. Fiind o dieta destul de variata, necesarul de magneziu este asigurat.
EXCESUL DE MAGNEZIU
În literatura nu se citează cazuri de intoxicație cu magneziu la animale. Dar un aport excesiv de oxid de magneziu are efecte laxative moderate, iar sulfatul de magneziu este laxativ intens. Excesul alimentar de Mg poate duce la calculoza renala și rahitism.
