Astmaticii și indivizii alergici suferă adesea de un deficit de zinc, care apare în majoritatea cazurilor împreună cu o lipsă de vitamine și acizi grași nesaturați. Zincul și alte substanțe sunt legate de metale grele, în acest fel se eliberează mai multă histamină care determină inflamarea membranelor mucoase în alergii. La subiecții care suferă de alergii, se utilizează un amestec de zinc, vitamina C, vitamina B6 și magneziu (complex de zinc). Nimic nu funcționează în metabolismul plantelor, animalelor și oamenilor fără zinc. Participă la mai mult de 300 de enzime, precum și la metabolismul glucidelor, lipidelor și proteinelor și, prin urmare, este unul dintre cele mai importante oligoelemente dintre toate. Oasele, pielea, unghiile și părul conțin cantități mari din acesta. De asemenea, joacă un rol important în pancreas pentru a stoca insulina. Într-o hipofuncționalitate a pancreasului, zincul este prost exploatat, din acest motiv câinii care suferă de o insuficiență pancreatică prezintă simptomele tipice ale unui deficit. Semnele unui consum slab de zinc la câinii tineri sunt tulburări de creștere, scădere în greutate, slăbiciune imună, modificări ale pielii și ale blanii și în special decolorarea pielii, pierderea blănii și piele cu cruste și crăpate. Există cazuri, ca la Bull Terrier și Siberian Huskie, în care deficiența de zinc este cauzată de o malabsorbție de origine genetică. La pisici, deficiența de zinc poate duce la îngroșarea prematură și la calozitatea pielii.Aportul de pulbere de calciu poate duce la deficit de zinc, care la rândul său poate slăbi oasele. Mai mult, zincul contracarează absorbția fierului și cuprului și, în cazul unui aport prelungit de zinc, poate exista o absorbție redusă a altor minerale. Într-o dietă naturală nu există pericolul deficitului de zinc la câini și pisici.
Lucrurile stau diferit dacă se administrează medicamente care privează organismul de acest mineral. De exemplu, dacă se administrează inhibitori ai pompei de protoni, se trag din rezervele de zinc. Deoarece este, de asemenea, important pentru apărarea împotriva infecțiilor intestinale și pentru menținerea mucoasei intestinale, în acest fel o boală gastro-intestinală poate fi agravată. La pacienții care iau inhibitori ai pompei de protoni pentru stomac de mult timp, este, prin urmare, esențial să administrați zinc.CUPRU
Cuprul nu este o componentă a hemoglobinei, ci participă la formarea acesteia. Este un oligoelement de o importanță vitală pentru oameni, animale și plante. Fără ea, melanina, pigmentul colorat al pielii și părului, nu se formează. Mai mult, cuprul este o componentă a enzimelor importante pentru metabolismul scheletului și țesuturilor, dar și pentru funcționarea sistemului imunitar. Știm din Evul Mediu de intoxicația cu cupru. Au fost raportate crampe, colici și o absorbție slabă a nutrienților la cei care au lucrat în forje.
În cazurile cronice de intoxicație, migrenele, tulburările de somn și procesele inflamatorii sunt acum cunoscute. Cu toate acestea, conductele de cupru continuă să existe în case, vițele stropite cu verdigris ca fungicid, jgheaburile și acoperișurile de cupru contribuie prin apa de ploaie la poluarea solului. Ca urmare a acestui fapt, apar simptome de intoxicație subtilă, care adesea nu sunt recunoscute ca atare pentru o lungă perioadă de timp.Lipsa de cupru se manifestă într-un mod similar cu deficiența de fier în anemie. Alte semne sunt:
- depigmentare
- defecte de creștere ale scheletului la pisici și câini tineri.
Dar se întâmplă foarte rar. Cantități mari de zinc, fier, molibden, sulfat sau cadmiu pot afecta absorbția cuprului.
O boală ereditară apare la Bedlington Terriers în care cuprul se acumulează în ficat. Degenerările hepato-lenticulare de origine non-genetică apar și la West Highland White Terriers, Doberman, Spaniel, German Shepherd și alte rase din cauza afectării ficatului. La câini, deficitul de cupru apare cu o dietă exclusiv pe bază de carne, cu doze excesive de calciu și fosfor și se manifestă cu îngrășarea părului din jurul nasului și ochilor, tulburări în formarea cartilajului (varus de genunchi sau genunchi valgus) și anemie. La pisici, deficitul de cupru se manifestă prin cenușarea și colorația roșiatică a blanii, moartea făturilor, avorturile spontane, sindactilia, deformarea oaselor botului și dezvoltarea anormală a creierului. Si în acest caz, cauza declanșatoare nu este aproape întotdeauna lipsa de cupru din dietă, ci mai degrabă un exces de substanțe antagoniste precum zincul și calciul.IOD
Iodul este un oligoelement important, necesar în special pentru formarea hormonilor tiroidieni. O deficiență poate duce la mărirea glandei tiroide, pierderea pielii și apatie la câini și pisici. La câini și pisici, excesul de iod are același efect ca și carența. Sursele naturale sunt peștele și produsele din alge marine (spirulină, alge. Vezi detalii AICI ). Alimentele poluate cu azot (îngrășământ), precum și nitrații din apa potabilă inhibă absorbția iodului.
Întrucât OMS a declarat Germania, Austria și Elveția drept zone cu deficit de iod, gătitul iodat este utilizat în aceste locuri, în detrimentul multor persoane care suferă de intoleranță și care reacționează la iodarea dietei lor, cu simptome și boli precum Boala Basedow, boala Hashimoto, aritmia, hipertensiunea arterială, depresia, reumatismul părților moi și mai presus de toate hiperexcitabilitatea tiroidei. Din 1993 este permisă aromatizarea oricărui produs alimentar gata preparat cu sare iodată. Iodul este adăugat chiar și la clorura de sodiu utilizată ca supliment alimentar. În acest fel, există cu greu alimente care nu au intrat în contact cu sarea iodată. Ca medicament, iodul trebuie găsit în farmacii și nu răspândit în alimente. De asemenea, se găsește adesea împreună cu fluor, care acționează ca un antitiroid și, prin urmare, previne absorbția iodului de către tiroidă. În cazuri individuale, administrarea exactă a iodului poate fi indicată terapeutic, deoarece terapia cu masă este absolut inadecvată, de asemenea, deoarece o dozare exactă este imposibilă. În literatura de specialitate se afirmă că deficitul de iod este rar atât la câini, cât și la pisici, dar poate apărea în cazul utilizării monotone a alimentelor complete care conțin resturi de carne încălzite la temperaturi ridicate (cu încălzirea există o pierdere de iod) și de produse cerealiere foarte rafinate. Acest lucru duce, la fel ca o doză excesivă, la o defecțiune a tiroidei și este cu siguranță una dintre cauzele creșterii rapide a bolii tiroidiene la câini și pisici. Un aport slab de iod duce la pierderea performanței, letargie și alopecie (căderea părului).