Herpesviroza canina este o boala infectocontagioasa, produsa de un virus, specifica câinelui, cu evoluție acuta, caracterizata clinic prin tulburări respiratorii, oculare și genitale. Boala a fost descrisa în SUA de către Carmichael {1966}, apoi în Europa și Australia. Este produsa de virusul herpetic canin 1 ( Canid herpesvirus 1; CHV-1). In mod normal sunt receptivi câinii de toate vârstele și rasele, boala fiind mai frecventa la cățeii în vârstă de pana la 4 săptămâni, care fac și formele cele mai grave. Sursele de infecție sunt reprezentate în primul rand de animalele bolnave și de cele trecute prin boala, care elimina virusul in mediul inconjurator, mai ales prin secreții nazale, oculare, prin tuse, secreții genitale, avorton, dar și prin saliva, urina, fecale (la căței). Contaminarea se regizează cel mai adesea direct, pe cale oronazala, dar infecția se poate produce și prin monta, transplacentar și digestiv. Un câine infectat va deveni cu certitudine purtător toată viata. Se cunoaște foarte puțin despre corelația dintre starea de purtător și prezenta anticorpilor. Perioada de incubație este de 3-8 zile. La cățeii sub 4 săptămâni se constata abatere anorexie, tulburări de respirație, salivate, vomizari, dureri abdominale, mișcări de pedalare, spasm prelungit al mușchilor spatelui, ducând la poziția de arc de cerc a acestuia, diaree, urmate de moarte după 1-2 zile. Cățeii care supraviețuiesc rămân cu sechele nervoase (ataxie, diminuarea sau pierderea vederii). Animalele tinere (peste 5 săptămâni) și cele adulte fac adesea infecții inaparente sau slabe exprimate. Boala se poate exprima prin rinita și conjunctivita ssromucoasa, faringita, uneori tuse și chiar manifestări de pneumonie, erupții pe mucoasa vaginala și vulvara, mici noduli limfoizi la baza penisului și pe pielea preputiala. Animalele se vindeca in decurs de 5-10 zile. Infecțiile latente pot determina keratite, reducerea fertilității, avorturi și mortalitate neonatala.Tratament. La cazurile cu evoluție mai lentă se poate recurge la un tratament simptomatic și de combatere a infecțiilor bacteriene secundare.
Se vor respecta masurile generale de profilaxie:
- achiziționarea de animale se va face numai din efectivele indemne
- se va respecta carantina
- se vor evita posibilitățile de contaminare
- se vor asigura condiții corespunzătoare de igiena și alimentatie
- se vor efectua de infecții curente.
Se poate folosi pentru prevenție un vaccin inactivat. În caz de apariție a bolii, animalele bolnave se izolează, se tratează, dacă este posibil li se vor asigura condiții de igiena și creștere adecvata, se aplica de infecții, iar la cele sănătoase se poate folosi serul specific.
