Buna! Ma numesc Geiszt Erika-Csilla, traiesc intr-un ”oras” uitat de lume unde eu si cu inca cativa prieteni incercam sa schimbam soarta blanosilor nostrii. Am o pasiune pentru blanosi de cand eram micuta, undeva la 6 ani am inceput sa stau pe langa maidanezii de langa bloc. Se zice ca fiecare persoana are cate o rasa de caine care ”e facut” pentru el. Asa vad eu American Staffordshire Terrier, e rasa mea de suflet. Cum mi-am dat seama? Initial am avut o iubire ciudata pentru Rottweileri, imi placeau pentru ca erau maricei, frumosi, cu capul ala mare si impunator. Iubirea asta a tot existat pana ce am inceput sa fac voluntariat la adapostul din oras. Acolo la un moment dat am intalnit un mosunel, ceva metis de Amstaff. Vai curutul lui, pricajit. Acum cu posibilitatile de azi sigur il adoptam... dar atunci aveam undeva pe la 15 ani si un caine in apartament... cu parinti nu foarte bucurosi pentru existenta catelusei. Dupa acel mosulet au aparut mai multi, unul dintre botosii mei preferati a fost un metis Pitbull, cica agresiv (cu mine nu). Cam dupa interactiunea mea cu Pitty (Pitbullul), am realizat ca ador rasele Bull. Voluntariatul a fost foarte intens, pana ce sa plec la facultate. Atunci am avut o pauza de 1 an jumatate. Al doilea semestru din al doilea an facandul acasa am inceput sa fac iar foster. Inainte de nebunia cu covidul am luat 7 pui de catel in foster, tot in ziua aia ia scris veterinarei noastre o persoana ca are un pui de Amstaff de 2 luni si ar dori sa il dea spre adoptie. Initial nu am vrut sa accept, eu urmand sa plec inapoi peste 2 saptamani. Dar l-am luat. De ce? Orasul nu e de loc safe pentru rasa asta de caini, majoritatea sunt sub tutela oamenilor de culoare care nu ii respecta de loc... ii privesc ca niste masini sau accesorii scumpe.
Asa a ajuns o mogaldeata superba la mine, mogaldeata care sa dovedit sa fie un metis de Cane Corso cu Amstaff, vandut (ca de obicei) de un samsar, ajuns fara vaccinuri, fara carnet, fara nimic. Peste acele 2 saptamani am plecat si el a ramas cu iubitul. Norocul lui, si al meu fireste, a fost ca ainceput nebunia cu Covid-19 si am venit acasa, de atunci tot acasa sunt si el tot langa mine este. Am mai adoptat un metis de Cane Corso, superba, oricine ar fii zis ca are pedigree si ca o cauta cineva... dar de fapt probabil a fost cainele unui samsar si a ajuns pe strada pentru ca e prea batrana.
Asta e povestea noastra, pe scurt. In prezent ei traiesc in curte cu inca 2 caini (ai iubitului) si in prezent 13 caini in foster. 12 sugari de diferite saptamani si inca 1 adult. Pe langa acei 13 caini in foster mai sunt si 4 pisici in foster si 7 pisici ale noastre. Suntem o familie numeroasa, asa-i?
Eu si blanosii
Re: Eu si blanosii
Bine v-am găsit, Erika 
. O adevărată aventura este viata ta dar din ce observ o faci cu placere.. Te admiram și îți dorim mult succes în continuare. Speram sa te simti bine alături de noi și sa îți găsești răspunsurile la întrebările tale. Daca din tot materialul pus la dispoziție încă nu ai găsit un răspuns, ai ocazia sa pui întrebarea direct la secțiunea " Întrebări frecvente" unde îți vom răspunde cu mare drag
. O adevărată aventura este viata ta dar din ce observ o faci cu placere.. Te admiram și îți dorim mult succes în continuare. Speram sa te simti bine alături de noi și sa îți găsești răspunsurile la întrebările tale. Daca din tot materialul pus la dispoziție încă nu ai găsit un răspuns, ai ocazia sa pui întrebarea direct la secțiunea " Întrebări frecvente" unde îți vom răspunde cu mare drag
Re: Eu si blanosii
Mulțumesc tare mult pentru primirea călduroasă! 