Giardioza la carnivore
Este o zoonoză digestivă cu tabloul clinic polimorf. Îmbolnăvirile apar mai frecvent la tineret, cu sindrom diareic.
Contaminarea are loc prin ingerarea de chisturi odată cu hrana. Rezistența chisturilor în mediu umed și la regim termic în jur de 18 grade C este de 3 luni, cu conservarea capacității infectante. În medii cu procese de putrefacție trăiesc mai puțin. Muscidele vehiculează chisturile la distanță.
Sursele de infecție sunt animalele bolnave și adulte purtătoare de paraziți. Incidența este ridicată la câini, ajungând la peste 20%, sporadic la pisică (3%).
Simptome la căței - îmbolnăvirile pot să apară la vârsta de 1-12 luni, ca sindrom de diaree cronică, recidivantă. Fecalele sunt apoase, cu fragmente de mucoasă, uneori sangvinolente. Trenarea simptomelor induce modificări hematologice (anemie, inconstant eozinofilie, 7-10%).
Simptome la pisici - diaree gravă, fecalele cu porțiuni de mucoasă, tenesme, cifozare, deshidratare, slăbire și rămânere în urmă cu creșterea. Uneori poate apărea prolaps rectal.
Diagnostic - clinic, boala poate fi suspicionata la animale tinere cu tulburări digestive-diaree, inapetență. Examenul microscopic și coproscopic se va face prin metode adecvate cu soluție Lugol, metode de centrifugare, metoda Blagg, etc, repetabil de 2-3 ori, datorită discontinuității eliminărilor de chisturi. La animalele cu diaree gravă este recomandată prelevarea rectală de probe și examenul microscopic imediat, în preparat nativ, cu soluție fiziologică încălzită, pentru depistarea trofozoitilor.
Diagnosticul diferențial se face față de enterite, diaree determinată de alți agenți (colibaciloză, enteroviroze, eimerioza, criptosporidioza). Microscopic, chisturile vor fi diferențiate de Candida, spori de miceti.
