Glandele anexate intestinului sunt: Ficatul și pancreasul, care își varsă o parte din produsul de secreție, în duoden și al căror rol este de o importanta capitala în procesul digestiei intestinale.
Cele doua glande se dezvoltă din peretele duodenal. Burjeonii embrionari ai ficatului și pancreasului au relații intime cu formațiunile vasculare care determina anatomia definitiva a acestora.
FICATUL
Ficatul este cea mai voluminoasa glanda a organismului. El este situat în cavitatea abdominală, atașat mușchiului diafragma.
Conformația ficatului
Din punct de vedere anatomic, ficatul prezintă pentru studiu următoarele elemente:
A. Fata diafragmatica ( fata care vine în contact cu mușchiul diafragma) este în raport direct cu peretele diafragmatic al cavității abdominale. Forma acestei fete este convexa si neteda, cu excepția unui șanț situat în apropierea marginii superioare. Acest șanț este determinat de trecerea prin el a venei cave inferiore, vena care la nivel primește afluenții sai reprezentați de venele suprahepatice.
B. Fata viscerala ( fata care vine în contact cu organele din cavitatea abdominală: stomac, intestin și rinichiul drept). Aspectul acestei fete este ușor concav. Aproape de mijlocul acestei fete se găsește o adancitura numita hil hepatic, nivel pe la care pătrunde în ficat vase de sânge, nervi și părăsesc glanda, canalele excretoare biliare.
C. Marginea superioara este groasa și prezintă o adancitura prin care trece segmentul distal-abdominal al esofagului, determinând acestei formațiuni denumirea de amprenta esofagiana. O alta adancitura a marginii superioare a ficatului este reprezentata de amprenta rinichiului drept.
D. Marginea inferioara este mai subțire prezentand șanțuri ( incizuri) mai mult sau mai puțin largi și adânci dependent de specie. Incizurile împart ficatul în lobi, formațiuni anatomice a căror număr și forma sunt de asemenea caracteristici fiecărei specii de animale.
E. Extremitățile ficatului.
Lobii ficatului
După cum am specificat, marginea inferioara prezintă incizuri, fapt ce determina împărțirea organului în unități anatomice distincte numite lobi hepatici.
Principalele incizuri împart ficatul în 3 segmente/lobi principali: drept, stâng și pătrat. La rândulor, lobii principali pot prezenta incizuri secundare care ii subimpart în lobi secundari-intermediari.
La carnivore incizurile interlobare sunt foarte evidente și adânci, pana în vecinătatea hilului hepatic. În aceasta situație, lobii sunt complet despărțiți, apărând ca entități organice separate.
Rolul ficatului
Rolul ficatului este multiplu, aspect care rezulta din funcțiile sale de glanda mixta.
Secreția externa a glandei este reprezentata de bilă, care este condusa in intestin printr-un ansamblu de canale intra și extra hepatice. Bila este produsa de celulele hepatice situate la nivelul lobulilor, de unde urmează calea canalelor biliare intrahepatice, apoi canalele perilobulare care la rândul lor se vor uni rezultand canalele biliare intrahepatice. Canalele intrahepatice părăsesc ficatul pe la nivelul hilului luând denumirea de canale extra hepatice.
Este necesar sa cunoaștem faptul ca între etapele de digestie intestinală, bilă nu se scurge direct în intestin, fiind acumulata într-un rezervor numit "vezica biliară". Pentru umplerea vezicii, canalele extrahepatice unite între ele vor forma un canal denumit canal cistic. Bilă acumulata în vezica va fi deversata în intestin prin contracția pereților acesteia. Rezulta de aici faptul ca golirea vezicii se produce tot prin canalul cistic- canal de umplere și golire a vezicii. Canalul cistic împreună cu extrahepaticele formează un canal comun de scurgere a bilei în intestin, canal numit coledoc, canal care se deschide în intestin la nivelul papilei duodenale, în ampula Vater.
Bila conține pigmenți biliari și colesterol, și alături de alți participanti cu rol în digestie, cum ar fi sărurile biliare cu rol activator asupra secretiei pancreasului, intervin în emulsionarea grăsimilor, în disocierea acizilor grași și în favorizarea absorbției vitaminelor liposolubile.
Dintre multiplele funcții endocrine ale ficatului amintim funcția glicogenetica, prin care glucoza ( monozaharinele) absorbita la nivelul intestinului sunt depuse în rezerve energetice sub forma de glicogen ce va fi restituit organismului la nevoie. Ficatul intervine în reglarea compoziției sângelui prin stocarea de diferite substante (ex. glicogen), intervine în funcțiile antitoxice și termogeneza.
Are rol în formarea ureei, în producerea fibrinogenului ( proteină) a protrombinei (proteină) și a altor proteine plasmatice.
Alte funcții ale ficatului se refera la convertirea acizilor grași, stocarea vitaminei A, distrugerea hematiilor urmata de eliberarea hemoglobinei sub forma de pigmenți biliari, funcție care o completează pe cea a splinei, a măduvei osoase și a unor noduri limfatice în procesul hematogenezei.
Ficatul inactiveaza acidul uric și alte substanțe toxice în organism.
Din cele enumerate rezulta ca ficatul este o glanda absolut indispensabilă vieții. Importanta funcțională a ficatului este justificata și prin sistemul sau vascular dublu. Astfel, ficatul primește sânge trofic din artera aorta, prin artera hepatica și sânge venos provenit din pereții organelor digestive abdominale și adus la ficat de catre vena porta. Pentru sângele venos din porta, încărcat cu principii alimentari și alte substante absorbite, ficatul constituie un adevărat filtru, după care sângele este redat circulatiei prin venele suprahepatice, afluenți ai venei cave inferioare.
Vezica biliară
Este un rezervor al bilei. Forma ei este diferita, cu aspect ovoid sau de pară, fiind atașată intim în fata viscerala a ficatului. La câine, vezica este acoperita in întregime de lobii ficatului. Vezicii biliare i se descrie un corp, în general alungit, o parte ovoida, orientata spre marginea inferioara a ficatului și un gat care se continua cu canalul cistic.
Particularități ale ficatului la carnivore
La câine, ficatul este voluminos raportându-l la greutatea totală a animalului. La aceasta specie existând o mare diversitate de rase, de la cele de talie mica, pana la rasele de talie mare este dificil a se exprima variabilitatile organului în grame, la fiecare rasa. În consecință, valorile sunt exprimate în procente, din greutatea totală a animalului viu. În medie, aceasta valoare este de 3,3%, cu variații de 1,7-4,4% din greutatea animalului. La un câine de talie medie, ficatul are cca 450g.
Culoarea ficatului are o tenta roșie-bruna, uniforma.
Configurația organului se remarca prin existenta unor incizuri interlobare foarte adânci care ajung în apropierea hilului. În acest mod, lobii hepatici sunt complet izolați asemănandu-se cu adevărate apendice ale ramificațiile venei porte.
Ficatul la câine, prezintă sase lobi foarte evidenti pe fata viscerala a organului și care sunt urmatorii: lobii laterali drept și stâng, lobii mediali drept și stâng, lobul pătrat și lobul accesoriu Spiegel. Între lobul medial drept și lobul patrat, incizura este larga și prezintă pe fetele adiacente câte o fosta care reprezinta amprentele vezicii biliare.
Vezica biliară cu aspect piriform este aproape în întregime acoperita de fetele mediale ale lobilor menționați anterior. Din cauza profunzimii ei, vezica este vizibila pe o redusa suprafață, chiar și pe partea diafragmatica a ficatului.
