Patogeneza în bolile parazitare
Pătrunderea și dezvoltare aparazitilor în organismul gazdei (determinând procese de infestație), în unele cazuri sunt condiționate de multipli factori, fie de natura parazitară, însușiri ce denotă agresivitatea acestora, fie endogeni, dependenți de gazdă, cum sunt vârstă și starea de întreținere, capacitatea reactivă și imunogenă sau stările de stres, sau exogeni (cei alimentari și ecologici a căror interacțiune influențează în mod esențial).
Căile de contaminare și infestare a gazdelor
Realizarea, în special reluarea ciclului biologic al paraziților depinde de posibilitatea acestora de a întâlni, contamina și infesta gazda. Aceste fenomene, posibile prin intervenția unuia sau ambilor parteneri, influențează esențial caracterul și gravitatea patogenezei. Capacitatea de a infesta gazda este condiționată de șansele de contaminare, care sunt realizabile pe căi variante.
Infestarea gazdei reprezintă rezultatul dintre capacitatea paraziților de a o găsi și contamina, de receptivitatea sau rezistența gazdei. Patogenitatea unui parazit, mai gravă sau nu, se corelează cu capacitatea infestantă, cu numărul paraziților și pertubarile (leziunile) provocate gazdei.
Clasificarea paraziților după localizare:
-ectoparaziți - cu localizare pe tegument (epiderm);
-ecto-endoparaziți - cu migrație endogenă și revenire cutanată;
-endoparaziți - cu localizare în țesuturi, organe și aparate interne.
Contaminarea cu ectoparaziți
În cazul acestora, cum sunt: acarienii care produc râia, insectele malofage și hematopinide (păduchi), ixodidele (căpușele), căile de acces se realizează prin trecerea directă de la gazdă infestată la cea neinfestată, prin intermediul obiectelor care conțin forme parazitare infestante.
Infestarea altor gazde se realizează direct, activ, datorită organelor locomotorii: membre cu gheare, ventuze, aripi. În cazul când contaminarea se realizează indirect, paraziții se desprind (unii activ, alții pasiv-ouăle) în timpul gratajului (scărpinatului) gazdelor se contaminează obiecte diferite (îmbrăcăminte om, obiecte din adăpost, așternut, etc).
Pe calea indirectă riscul contaminării se diminuează în timp, datorită ratei de supraviețuire a paraziților în afara gazdei. La păduchii malofagi, care sunt adaptați parazitismului permanent, rezistența este de câteva zile, în timp ce căpușele (care sunt adaptate parazitismului temporar) pot infesta gazdele după mai multe luni până la un an. Riscul contactului între gazdele infestate și cele sanatoare este mare în colectivități (parcuri, locuri de joacă pentru câini, etc), dar în special, în condiții de supraaglomerare (canișe, pensiuni pentru câini, etc).
Contaminarea cu ecto-endoparaziți
Fenomenul este mai rar întâlnit, însă, în această situație, efectele patogene asupra gazdei se agravează în funcție de itinerariul migrator al paraziților.
Ca exemplu, Leishmania, întâlnită atât la carnivore cât și la om.
Contaminarea cu endoparaziți
Se realizează pe cele mai variate căi, la unul și același parazit, pătrunderea putând avea loc pe mai multe căi și în moduri diferite, activ sau pasiv. Cel mai frecvent, endoparazitii pătrund pe cale digestivă (bucală), transcutanată și mai rar, la nivelul mucoaselor aparente (vaginală, conjunctivală, etc).
-calea digestivă (bucală) - aceasta generaza numeroase stări de infestație cu paraziți gastro-intestinali, tisulari, viscerali, atunci când elementele infestante se găsesc libere sau în corpul G.I. (gazdei intermediare), integrate circuitului trofic. Uneori gazdele descoperă paraziții, altădată fenomenul se desfășoară invers.
La carnivore contaminarea are loc prin consum de cărnuri, cadavre infestate cu forme larvare de cestode(cisticerci, cenuri, chisti hidatici), chisti cu Isospora, Toxoplasma, etc sau consum de G.I. (purici, păduchi, pești). Pentru a evita eventualele infestări se recomandă achiziționarea de cărnuri din surse sigure și congelarea cărnii provenite de la animale domestice 24-48 de ore, carnea de vânat 30 de zile, peștele de apă dulce 10-14 zile, iar peștele de apă sărată 96 de ore.
-calea galactogenă - constituie o modalitate particulară, legată de adaptarea etologică a nou născutului, care, în timpul suptului, riscă să ingere forme parazitare de la mame infestate.
-calea transcutanată - se produce prin intervenția activă a unor forme infestante sau a G.I. al căror mod de nutriție, de obicei hematofag, face posibilă infestarea. În primul rând, paraziții ''descoperă'' gazdele, fiind atrași de unii produși eliberați de gazde, de termo- sau histiotropism pozitiv. Larvele (L3) de Ancylostoma, infestează gazdele în acest mod. Paraziții diheteroxeni, care se dezvoltă în corpul G.I., sunt inoculați în timpul înțepării pielii, odată cu regurgitarea salivei, alteori prin intervenții medicale necorespunzătoare: recoltarea de sânge cu ace nesterile, transfuzii de sânge contaminat. Prin aceste procedee, riscul contaminării cu Toxoplasma, Sarcocystis, Babesia este iminent.
-calea transplacentara - mai rar semnalată, este totuși posibilă în unele parazitoze sistemice (toxoplasmoză, babesioza), când trofozoitii traversează bariera placentară lezionata a femelelor cu stări de parazitemie. Larvele hemintilor cu migrație hematogenă, că cele de Toxocara canis, Neoascaris vitulorum, Strongyloides sp., în perioada de gestație infestează fetușii.
-calea mucoaselor - asigură actul contaminării, cum este cazul mucoasei genitale timpul contactului sexual, când este contaminarea, mucoasei conjunctivale, cu larve de Thelazia spp.
