Babesioza este o boală determinată de paraziți endoglobulari din familia Babesiidae, transmisibili prin intermediul căpușelor (este o boală sezonieră). Unele caractere morfologice și ciclul de dezvoltare multistadial - cu participarea vertebratelor (G.I.) la care evoluează stadiile schizogonice, și a căpușelor (G.D.) la care au loc stadiile gametogonice. Boala evoluează cu caracter sezonier, manifestată acut prin sindrom febril, anemie, subicter, uneori și hemoglobunurie, sau subacut și cu stare latentă îndelungată. Se întâlnește pe aproape tot globul, mai frecvent în zonele europene, sudice și nord africane.
Este produsă de Babesia canis, transmiterea la câine se face prin căpușele Rhipicephalus sangvineus și Haemaphysalis leachi, în organismul cărora se derulează fazele gametogonica și sporogonica. Este posibilă contaminarea trans-ovariană și trans-stadială. Babesia canis prezintă 3 subspecii:
-Babesia canis transmisă de Dermacentor reticulatus;
-Babesia vogeli transmisă de Rhipicephalus sangvineus;
-Babesia rossi transmisă de Haemaphysalis leachi;
-Babesia gibsoni - are dimensiuni mai mici decât raza hematiilor și este transmisă de Haemaphysalis bispinosa și Phipicephalus sangvineus.
Răspândirea bolii este determinată de prezența biotopurilor cu căpușe, având caracter zonal și sezonier, corelată de fazele active ale căpușelor.
Incidența îmbolnăvirilor crește din aprilie și durează până în toamnă. În zonele mediteraneene apar cazuri și în timpul iernii. Câinii tineri, cei stresați, imunodepresati și cu alte afecțiuni sunt mai receptivi.
Simptome - în forma acută incubația este de 2-3 săptămâni, după care apar: apatie, adinamie, febră, anorexie, stare de prostație, subicter sau icter și anemie. Unii bolnavi manifestă tulburări respiratorii sau nervoase-ataxie, paraplegie, epiforă, fotofobie, hemoragii retiniene. Mortalitatea este mare după 5-10 zile de la îmbolnăvire. Pe corpul pacienților pot fi căpușe. Paraclinic, în forma acută se constată o creștere a glicemiei, azotului ureic, bilirubinei, fosfatazei alcaline și transaminazei GOT. Scade însă fierul din ser. Forma cronică durează mai multe săptămâni și predomină anemia și starea de slăbire accentuată.
Diagnostic - în forma acută examenul clinic se confirmă prin frotiuri de sânge colorate M.G.G. (May Grünwald – Giemsa), în care se identifică formele parazitare. În formele cronice și latente diagnosticul serologic este pozitiv. Se poate face și test PCR (Reacție de polimerizare în lanț) pentru identificarea anticorpilor.
