Sacii anali sunt formațiuni anatomice semnalate exclusiv la carnivore, constituite din doua diverticule cutanate pereche situate în porțiunea ventrolaterala a anusului, între mușchii sfincterului intern și extern al anusului.Ei constituie sediul unor suferințe de gravitate variabila care pot evolua de sine stătător sau se pot derula succesiv după cum urmeaza:
* Impâstarea - fenomen caracterizat de acumularea sau modificarea consistentei continutului, inflamate minor
* saculita - în care modificările fizice și chimice ale secreției glandelor din sacii anali; procesul este inflamator
* abcedarea care constituie practic o complicație a saculitei, constând în drenarea unei secreții purulente din regiunea perianale.
Câinii prezintă frecvent stări de neliniste, nervozitate accentuata, încercarea de "vânzare a cozii", dificultatea de a ședea, muscatul sau linsul insistent al regiunii perianale.Saculita survine pe fondul stanjenirii evacuării ritmice a sacilor anali cu ocazia fiecărei defecari. Stagnarea secreției la nivelul sacilor favorizata de creșterea vascozitatii acesteia și dimensiunea redusa a ductului de evacuare (anus) mai frecvent la rasele de talie mica reprezinta cauza principala a acestei afecțiuni.
Modificările de tonus ale musculaturii sfincterului anal, fecalele diareice, estrul recent (căldură femelei), sedentarismul și seboreea constituie factori de risc importanți.
Și alimentația joaca un rol important în vidarea sacilor anali. Cu cât fecalele sunt mai compacte, cu atât vidarea acestora se va face cu ușurință de la sine, în timpul defecari. Fecalele câinilor pe boabe nu sunt suficient de compacte datorita compoziției hrănii și atunci va fi nevoie de intervenția medicului veterinar periodic.
Câinii pe Barf nu au nici un risc în inflamația sacilor anali. Odată cu defecarea vor fi "goliti"și sacii, datorită prezentei oaselor din alimentatie, datorită echilibrului nutrițional din dieta.
Problemele sacilor anali, precum și faptul ca, câinele mănâncă excremente și gunoi, indica că flora intestinală nu este intactă. În acest caz, este necesar, de asemenea, să procedăm cu o modificare a dietei și la o reorganizare a intestinului. Faptul că câinele își freacă posteriorul pe podea în cele mai multe cazuri nu este, așa cum se spune adesea eronat, un semn de infestare cu viermi, ci mai degrabă un semn al unei ocluzii a glandei anale cauzată de probleme digestive.TUMORILE SACILOR ANALI
Dintre tumorile sacilor anali, adenocarcinomul reprezinta semnalarea cea mai frecventa. Aceasta neoplazice maligna afectează epiteliul glandular al sacilor. Sunt mai predispuși câinii vârstnici între 5-17 ani, dar nici cei mai mici nu sunt feriți, incidenta cea mai mare fiind la catelele atât sterilizare cât și intacte. Exista însă și tumori benigne cum ar fi adenomi chistici. Simptomul semnificativ este reprezentat de dificultatea în defecare și apariția unei formațiuni modulare în regiunea perianale.
